Laptele, de la surplus la deficit? Seceta poate aduce prețuri mai mari. Va ajunge câștigul și la fermier?
Seceta din marile regiuni producătoare de lapte ale Europei ar putea reduce oferta de materie primă și ar putea declanșa o creștere rapidă a prețurilor. Dar, într-o piață românească în care fermierii produc sub costuri, marea întrebare este: cât din această revenire va ajunge, de fapt, în buzunarul crescătorului?
Piața europeană a laptelui s-ar putea afla în fața unei schimbări importante în următoarele luni. Deși presiunea asupra prețurilor laptelui persistă, iar producătorii se confruntă încă cu efectele unei perioade dificile, evoluția vremii poate modifica rapid raportul dintre cerere și ofertă.
În acest scenariu, prețul laptelui crud ar putea reveni pe creștere, iar schimbarea ar putea fi mai rapidă decât anticipează piața.
Martin Ziaja, președintele Consiliului Economic pentru Producția și Piața Laptelui din cadrul Federației Poloneze a Crescătorilor de Bovine și Producătorilor de Lapte, atrage atenția că piața trebuie privită dincolo de situația actuală. Potrivit acestuia, vremea, disponibilitatea furajelor și evoluția producției în principalele țări producătoare pot deveni factori decisivi pentru prețurile din perioada următoare, scrie farmer.pl
Calitatea laptelui va conta tot mai mult
Una dintre schimbările importante pe care le observă Martin Ziaja este creșterea importanței calității laptelui în relația dintre fermieri și procesatori.
Într-o piață în care oferta de materie primă poate varia puternic, procesatorii sunt tot mai interesați nu doar de cantitatea de lapte livrată, ci și de caracteristicile acestuia.
Parametrii de calitate, inclusiv numărul de celule somatice, capătă o importanță tot mai mare în stabilirea prețului de achiziție.
În practică, acest lucru înseamnă că laptele cu parametri superiori poate fi recompensat mai bine, în timp ce pentru materia primă care nu îndeplinește anumite standarde pot fi aplicate penalizări.
Tendința are implicații directe pentru ferme. Producătorii vor trebui să acorde o atenție tot mai mare sănătății ugerului, igienei în timpul mulsului, managementului efectivului și controlului mastitelor. Un număr redus de celule somatice nu mai reprezintă doar un indicator tehnic de calitate, ci poate deveni un element cu impact direct asupra veniturilor fermei.
„Tot mai multe fabrici de lapte încep să recompenseze laptele cu parametri de calitate mai buni și să penalizeze materia primă de calitate slabă”, subliniază Ziaja.
Potrivit acestuia, această tendință este dificil de inversat, deoarece competitivitatea industriei lactate depinde inclusiv de capacitatea de a oferi consumatorilor produse de calitate.
Seceta afectează culturile și pârjolește pășunile
Seceta poate schimba rapid echilibrul de pe piață
Dincolo de calitatea laptelui, unul dintre cei mai importanți factori care pot influența piața în perioada următoare este vremea.
Seceta nu afectează doar culturile agricole destinate consumului uman. Pentru fermele de vaci de lapte, lipsa precipitațiilor poate însemna producții mai mici de porumb siloz, fân, plante furajere și alte culturi utilizate în hrana animalelor.
În cazul în care perioadele secetoase se prelungesc, fermierii pot fi obligați să cumpere furaje suplimentare sau să utilizeze mai repede rezervele existente. Pentru fermele care nu dispun de stocuri suficiente, această situație poate deveni rapid o problemă economică.
Martin Ziaja atrage atenția asupra extinderii secetei în unele dintre regiunile europene cu producție importantă de lapte. Franța, Germania și Polonia au o influență semnificativă asupra pieței europene, astfel încât o reducere a producției în aceste țări nu rămâne fără efect asupra întregii Uniuni Europene.
Surse agricole poloneze recente confirmă, de altfel, că evoluția producției în marile țări producătoare este urmărită atent, deoarece schimbările din Germania, Franța sau Polonia se reflectă rapid în piața comunitară.
Lipsa furajelor poate fi momentul de cotitură
Problema nu este neapărat cât lapte se produce astăzi, ci cât timp poate fi menținut actualul nivel de producție în condițiile unei disponibilități mai reduse a furajelor.
Fermele care au rezerve suficiente pot continua să producă, cel puțin temporar. Însă, pe măsură ce stocurile se consumă, situația se poate schimba.
Acesta este unul dintre mecanismele prin care efectele secetei se pot transmite cu întârziere către piața laptelui. Mai întâi sunt afectate culturile și pășunile, apoi disponibilitatea furajelor, iar ulterior pot apărea efecte asupra producției de lapte și asupra efectivelor de animale.
Martin Ziaja a avertizat și anterior că scăderea producției poate începe după consumarea rezervelor de furaje, în special a silozurilor, moment în care fermele mai puțin rentabile pot fi obligate să reducă efectivele.
În acest context, următoarele luni pot fi decisive.
Seceta își arată nota de plată: porumb cu boabe șiștave, floarea-soarelui cu semințe seci
Mai puțin lapte poate însemna prețuri mai mari
Dacă producția de lapte începe să scadă simultan în mai multe țări importante ale Uniunii Europene, piața se poate transforma rapid.
O perioadă caracterizată de ofertă ridicată și presiune asupra prețurilor poate fi urmată de o etapă în care procesatorii se confruntă cu o disponibilitate mai redusă a materiei prime.
Iar atunci mecanismul pieței se poate inversa: mai puțină materie primă disponibilă înseamnă o competiție mai mare pentru laptele crud și, implicit, posibilitatea unei creșteri a prețului de achiziție.
„Întrebarea este câtă materie primă va fi disponibilă și când va începe reducerea efectivelor și a producției de lapte. Acest lucru s-ar putea traduce printr-o creștere a prețului laptelui, iar aceasta ar putea fi neașteptată și rapidă”, avertizează Ziaja.
Este un scenariu care merită urmărit cu atenție, mai ales într-un sector în care schimbările de producție dintr-o țară importantă se pot transmite rapid către celelalte piețe europene.
Prețuri mai mari nu înseamnă automat profituri mai mari pentru fermieri
Există însă o nuanță importantă: o eventuală creștere a prețului laptelui nu va compensa automat pierderile provocate de secetă.
Pentru fermierii aflați în zonele cele mai afectate, problema începe mult mai devreme. Producția mai slabă de furaje poate însemna costuri suplimentare pentru achiziția acestora.
Pășunile pot avea randamente mai mici, culturile furajere pot fi compromise, iar costurile de alimentație pot crește.
În aceste condiții, o eventuală majorare a prețului laptelui poate ajuta la echilibrarea bugetului fermei, dar nu neapărat să acopere integral pierderile generate de secetă.
De aceea, efectul secetei asupra fermelor nu trebuie analizat exclusiv prin prisma prețului laptelui. Pentru producător, contează diferența dintre venitul obținut din lapte și costul total al producției.
Apa devine o problemă strategică pentru agricultura europeană
Dincolo de situația imediată a pieței laptelui, fenomenul ridică o întrebare mai amplă: cum poate agricultura să facă față unui climat tot mai imprevizibil?
Martin Ziaja consideră că retenția apei trebuie să devină o prioritate. Problema nu este doar lipsa apei în perioadele secetoase, ci și faptul că o cantitate mare de apă este pierdută atunci când apar precipitații abundente.
În timpul ploilor torențiale, apa se scurge rapid de pe terenurile agricole și din zonele urbanizate către cursurile de apă, iar apoi ajunge în mare. În lipsa unor sisteme eficiente de retenție, o parte importantă din această apă nu poate fi utilizată ulterior în perioadele de secetă.
Soluția, în viziunea expertului, presupune dezvoltarea unor sisteme de retenție de mici dimensiuni, distribuite la nivel local și adaptate condițiilor fiecărei zone.
Pentru ca acestea să devină realitate, ar fi nevoie nu doar de finanțare, ci și de proceduri administrative mai simple și de stimulente care să îi încurajeze pe fermieri să investească în retenția apei pe terenurile lor.
Sute de tractoare, un singur mesaj: „NU NE LUAȚI FERMELE”!
Laptele va depinde tot mai mult de climă
Piața europeană a laptelui intră astfel într-o perioadă în care producția, prețurile și condițiile meteorologice sunt tot mai strâns legate între ele.
În prezent, fermierii și procesatorii se confruntă cu presiuni asupra prețurilor și cu o piață care încă resimte efectele unei oferte ridicate. Însă această situație se poate schimba dacă seceta reduce producția de furaje și, ulterior, producția de lapte.
Experiența recentă arată că piața europeană este foarte interconectată: evoluțiile din marile țări producătoare se transmit rapid către restul Uniunii Europene.
Pentru fermieri, mesajul este unul clar: nu doar prețul laptelui trebuie urmărit, ci și costul furajelor, nivelul rezervelor, starea culturilor și evoluția efectivelor de vaci.
Iar pentru procesatori, o eventuală reducere a disponibilității materiei prime poate însemna o schimbare rapidă a condițiilor de achiziție.
Seceta ar putea deveni, astfel, unul dintre factorii care transformă piața europeană a laptelui dintr-o piață dominată de presiunea ofertei într-una în care disponibilitatea materiei prime devine principala problemă.
Într-un asemenea scenariu, creșterea prețului laptelui crud nu ar mai fi o surpriză, ci consecința firească a unui principiu simplu al pieței: atunci când există mai puțină materie primă disponibilă, competiția pentru lapte crește.
Iar după cum avertizează Martin Ziaja, schimbarea ar putea veni mai repede decât se așteaptă mulți dintre actorii din sector.