Într-o piaţă în care preţul grâului este dificil de anticipat, fermierii au nevoie de mai multă putere de negociere şi flexibilitate. Asocierea, depozitarea şi alegerea momentului de vânzare pot face diferenţa, susţine Aurel Popescu, preşedintele ROMPAN.
Preţul grâului este influenţat de numeroşi factori pe care fermierii nu îi pot controla, de la evoluţia pieţei internaţionale şi nivelul producţiei până la condiţiile climatice. În acest context, modul în care producătorii îşi comercializează recolta poate deveni la fel de important ca nivelul producţiei obţinute la hectar.
Depozitarea poate oferi mai multă flexibilitate
Una dintre principalele probleme cu care se confruntă producătorii de cereale este presiunea de a vinde imediat după recoltare. În perioada campaniei, oferta de grâu creşte considerabil, iar fermierii care nu dispun de spaţii de depozitare sunt adesea nevoiţi să accepte condiţiile de preţ existente în acel moment.
Potrivit lui Aurel Popescu, preşedintele ROMPAN (Patronatul Român din Industria de Morărit, Panificaţie şi Produse Făinoase), „capacitatea de a depozita recolta le-ar putea permite fermierilor să aleagă mai bine momentul comercializării şi să evite situaţiile în care sunt obligaţi să vândă într-o perioadă în care oferta este ridicată şi presiunea asupra preţurilor este mai mare”.
La fel de importantă este asocierea. „Prin comercializarea unor cantităţi mai mari, fermierii îşi pot consolida poziţia de negociere şi pot avea acces mai uşor la cumpărători importanţi. În locul unor vânzări individuale, cantităţile cumulate prin forme de asociere pot permite o negociere mai eficientă şi, în anumite situaţii, accesul direct la pieţe sau procesatori”, consideră preşedintele ROMPAN.
Tehnologia a progresat, dar clima a devenit o provocare majoră
Performanţa obţinută în agricultură nu depinde însă doar de deciziile economice ale fermierului. În ultimii ani, schimbările climatice şi variabilitatea condiţiilor meteorologice au devenit factori de risc tot mai importanţi pentru producţia agricolă.
Aurel Popescu subliniază că agricultura a făcut progrese importante din punct de vedere tehnologic şi genetic, însă aceste evoluţii sunt puse la încercare de schimbările climatice. „În ultimii 7-10 ani s-a schimbat complet tehnologia, soiurile de grâu, tot este în bine. Dar în rău este clima, care ne demonstrează că trebuie să ne rugăm mai mult la bunul Dumnezeu”, afirmă Aurel Popescu.
Declaraţia sintetizează una dintre marile contradicţii ale agriculturii actuale: fermierii au la dispoziţie tehnologii mai performante, soiuri mai bine adaptate şi metode moderne de cultivare, însă vremea poate influenţa decisiv rezultatul final. Seceta, temperaturile extreme sau precipitaţiile excesive pot reduce producţia şi pot afecta atât calitatea cerealelor, cât şi veniturile fermierilor.
Contractele directe cu procesatorii, avantajoase pentru fermieri, dar riscante pentru industrie
O altă soluţie care ar putea oferi producătorilor mai multă predictibilitate este încheierea unor contracte directe cu procesatorii. „Pentru fermier, un asemenea mecanism poate însemna o piaţă de desfacere mai sigură şi o mai bună vizibilitate asupra veniturilor viitoare”, argumentează reprezentantul ROMPAN.
Din perspectiva industriei de morărit şi panificaţie, însă, contractele pe termen lung la un preţ fix pot deveni dificil de gestionat. „Problema este volatilitatea ridicată a pieţei grâului, unde preţurile pot înregistra variaţii semnificative de la o lună la alta. Ar fi o soluţie pentru agricultori, dar pentru noi nu. Pentru că diferenţele de la lună la lună sunt foarte mari, cu urcuşuri şi coborâşuri”, explică Aurel Popescu.
Un preţ fix poate deveni o capcană pentru procesatori
Într-un asemenea context, sugerează el, un procesator care ar contracta din timp cantităţi importante de grâu la un preţ stabilit pentru un an întreg şi-ar asuma un risc considerabil. Dacă piaţa ar evolua ulterior într-o direcţie nefavorabilă, diferenţa dintre preţul stabilit prin contract şi costurile efective de achiziţie şi procesare ar putea pune presiune puternică asupra marjelor companiei. „Poţi să dai faliment dacă închei contract pe un an de zile”, avertizează preşedintele ROMPAN.
Riscurile se transmit de la fermă până la raft
Problema evidenţiată de Aurel Popescu depăşeşte, de fapt, relaţia dintre fermier şi procesator. Ea reflectă dificultatea de a distribui riscurile într-un lanţ agroalimentar în care fiecare verigă este dependentă de evoluţiile celorlalte.
Citeşte şi:
Strategii de supravieţuire în fermele vegetale
Fermierii sunt influenţaţi de preţurile internaţionale ale cerealelor, de producţiile obţinute în diferite regiuni ale lumii şi de costurile de producţie. Procesatorii trebuie, la rândul lor, să suporte cheltuieli cu energia, gazele, carburanţii şi forţa de muncă, în timp ce preţul produsului finit este limitat de puterea de cumpărare şi de condiţiile impuse de piaţă şi de retaileri.
În aceste condiţii, problema nu este doar cât valorează un kilogram de grâu, ci şi modul în care valoarea şi riscurile sunt împărţite de-a lungul întregului lanţ agroalimentar.