Incredibila poveste a lui Nică „a lu’ Greavu”, „haiducul” din Tilișca. Pe 2 noiembrie 1989, chiar de ziua lui, Ioan Bratu a plecat din România comunistă cu o turmă de 1.427 de oi.
Sătul de confiscări, de frica unei noi naționalizări și de un regim în care munca lui putea fi luată peste noapte, ciobanul din Tilișca a trecut granița în Ungaria. Povestea lui a ajuns în presa internațională și l-a inspirat pe Adrian Păunescu să-i dedice o poezie.
INCREDIBILA POVESTE A LUI NICĂ „A LU’ GREAVU”, „HAIDUCUL” DIN TILIȘCA
Pe Ioan Bratu lumea îl știe drept Nică „a lu’ Greavu”. Are 77 de ani și aproape toată viața lui s-a învârtit în jurul oilor. Fluierul, stâna, muntele și turmele i-au fost casă și avere.
Astăzi este rezident la Unitatea Medico-Socială de la Săliște, județul Sibiu. Anii și bolile i-au slăbit trupul, dar nu i-au luat memoria. Când începe să povestească despre tinerețe, despre comunism și despre fuga din țară, ochii i se aprind.
A absolvit doar șapte clase la școala din Tilișca. A învățat ciobănia și, spune el, a învățat să facă bani din muncă.
„De copil am mers slugă la stâna unchilor mei, Greavu, în Timiș”, își amintește Bratu. Înțelegerea era ca, pentru fiecare an lucrat, să primească 24 de oi și veniturile obținute de pe urma lor. „Adică de pe brânză, lână sau mieii fătați.”
În anii ’80, oile puteau însemna o avere: „Cu 100 de oi puteai să-ți cumperi mobilă nouă și chiar să te apuci de construit o casă”, ne asigură oierul.
860 DE BERBECUȚI, CONFISCAȚI
Prima mare lovitură a venit în 1982. Ioan Bratu era în județul Hunedoara cu oile când autoritățile i-au confiscat 860 de berbecuți.
„Comuniștii au spus că așa e legea, că nu am ce face.”
A încercat totuși să facă ceva. S-a dus la secretarul de partid, un anume Bălan, și a încercat chiar o glumă absurdă pentru vremurile acelea, spunând că ar fi fin al surorii lui Nicolae Ceaușescu. „S-a uitat lung la mine, s-a tot foit, dar berbecuții nu mi i-a dat.”
Pierderea o evaluează la 560.000 de lei, o sumă uriașă pentru acele vremuri. Au trecut 44 de ani, dar spune că socoteala nu s-a încheiat: „Ne judecăm, suntem cu procesul la Strasbourg, la Curtea Europeană a Drepturilor Omului.”
„AM AVUT 37 DE ARO-URI, TOATE LUATE DE NOI DIN FABRICA DE LA CÂMPULUNG-MUSCEL”
AVEA BANI. DAR AVEA ȘI MOTIVE SĂ SE TEAMĂ. La mijlocul deceniului, a vândut o turmă de oi CAP-ului din Obreja, județul Caraș-Severin, pentru 1,2 milioane de lei. A făcut bani și din vânzarea mașinilor de teren. „Am avut 37 de ARO-uri, toate luate de noi din fabrica de la Câmpulung-Muscel. Mă știam cu șefii, le mai duceam un porc, brânză, carne de miel. Nu-mi cereau bani ca «atenție», doar mâncare.” Un ARO costa atunci între 107.000 și 110.000 de lei. După șase-șapte luni îl vindea cu 170.000-180.000 de lei.
În 1986 avea o casă nouă în Pecica, județul Arad, și o turmă de aproximativ 1.200 de oi. Dar tocmai atunci a început să se gândească serios la plecare.
„Deja se vorbea tot mai mult despre o nouă naționalizare. Unchii mei au rămas fără 3.600 de oi în 1958, așa că știam că nu este de glumă” – spune oierul.
2 NOIEMBRIE 1989. ZIUA ÎN CARE A FUGIT CU TURMA
Ziua de naștere a lui Ioan Bratu este 2 noiembrie. În 1989, a sărbătorit-o într-un mod pe care puțini și l-ar fi imaginat: a fugit din România cu turmă cu tot. A ales zona dintre Peregu Mare și Nădlac.
„Ne-am oprit lângă graniță, ne tot uitam după posturile de pază ale grănicerilor. Se tot vorbea că ar sta ascunși, să-i prindă pe fugari.”
Ioan Bratu a trecut în Ungaria cu 1.427 de oi. Un număr care pare și astăzi incredibil.
„A venit un colonel ungur de la grăniceri, se uita la mine, se uita la oi și nu-i venea să creadă.”
Ciobanul și turma au ajuns în carantina internațională de la Mezőhegyes. Mai avea două iepe, Dorina și Pușa, cumpărate cu 80.000 de lei. Împreună cu un mânz, caii au fugit însă înapoi în România la două zile după ce au ajuns în Ungaria.
ADRIAN PĂUNESCU: „DE LA TILIȘCA, CU DRAG DE OI ȘI DE LIBERTATE”
Fuga lui a devenit cunoscută. Poetul i-a dedicat poezia „Răzbunarea cailor”, publicată în volumul Poezii Cenzurate, în care îl prezintă pe ciobanul din Tilișca drept omul care a reușit să-i păcălească pe cei care păzeau frontiera:
„Că tu, cioban la buze cu-n caval,
Ai umilit copoii la hotare.”
Bratu își amintește că îl cunoscuse pe Păunescu încă din 1976, când poetul venise la Tilișca. Pe masa din camera sa păstrează și astăzi exemplarul cu dedicație și autograf:
„Domnului Nică Bratu, omul curajos și bun, care a lăsat în urmă o legendă fantastică despre dragul de oi și despre dragul de libertate.”
Haiducul din Tilișca s-a întors la stână
Căderea regimului Ceaușescu l-a făcut să se întoarcă. „Am ajuns în țară în aprilie 1990, iar la Tilișca de Crăciunul acelui an.” Ar fi putut rămâne în Ungaria. I s-a propus chiar să-și vândă turma unei ferme din Szeged. A refuzat.
După Revoluție, a contribuit la înființarea primei asociații naționale a oierilor din România. Până în 2023 a continuat să urce oile la munte.
Acum nu mai poate. Dar când este întrebat despre trecut, nu se plânge. Spune că este un om norocos. Are trei copii. „Feciorii mei, Vasile și Ioan, cresc oi, ca mine, iar Adriana este notar.”
Când i se spune „haiducul din Tilișca”, zâmbește.
„Am fost, dar demult.”
Nică „a lu’ Greavu”: un cioban care și-a ales libertatea și s-a luptat pentru ea. Nu cu arma, ci cu o turmă de 1.427 de oi trecută la pas prin fața puștilor.