România trebuie să treacă de la o economie bazată pe consum și împrumuturi la una construită pe producție, procesare și investiții, susține o analiză semnată de dr. ing. Nicu Vasile, președintele Pactului Național pentru Agricultură și Dezvoltare Durabilă. Documentul atrage atenția asupra presiunii tot mai mari exercitate de datoria publică și propune ca agricultura, industria alimentară și infrastructura agricolă să ocupe un loc central în viitoarea strategie economică a țării.
Potrivit analizei, în perioada 2027–2030 România va trebui să refinanțeze aproximativ 83,9 miliarde de euro reprezentând principalul datoriei publice ajunse la scadență, fără a lua în calcul dobânzile, deficitele viitoare sau împrumuturile noi. În acest context, autorul susține că statul trebuie să se concentreze mai mult pe investiții capabile să genereze producție și venituri, nu doar pe finanțarea consumului.
„Fiecare leu împrumutat trebuie să aibă în spate o întrebare: CE PRODUCE?”, se arată în document, ideea centrală fiind că finanțările publice ar trebui direcționate către domenii cu efect de multiplicare în economie. Printre acestea sunt menționate fabricile, procesarea alimentară, energia, infrastructura, agricultura performantă, cercetarea și educația profesională.
Analiza pune un accent deosebit pe slaba capacitate de procesare a României. În opinia autorului, una dintre problemele structurale ale economiei este faptul că țara continuă să exporte materii prime și să importe produse finite, în loc să păstreze o parte mai mare din valoarea adăugată în economia internă.
Pentru agricultură, direcțiile propuse sunt clare: dezvoltarea procesării produselor agricole și alimentare, investiții în irigații și infrastructură agricolă, susținerea industriei de utilaje și echipamente, dezvoltarea lanțurilor interne de producție și creșterea exporturilor de produse cu valoare adăugată.
Autorul susține că România trebuie să treacă „de la materie primă la procesare” și „de la importuri la producție”, astfel încât agricultura să nu mai fie privită doar ca furnizor de materie primă, ci ca parte a unui lanț economic care generează locuri de muncă, taxe și exporturi.
În document este menționată și schema de ajutor de stat de 5,313 miliarde de lei pentru investiții în industria prelucrătoare, inclusiv în sectoarele unde România înregistrează importuri ridicate și deficite comerciale. Analiza apreciază că astfel de măsuri reprezintă un început, însă avertizează că ele ar trebui integrate într-o politică economică pe termen lung, nu să rămână programe izolate.
„Nu mai putem exporta materia primă și importa produsul finit”, este unul dintre mesajele transmise decidenților. În viziunea Pactului Național pentru Agricultură și Dezvoltare Durabilă, viitoarea politică economică ar trebui să urmărească simultan reducerea deficitului, creșterea producției interne, dezvoltarea procesării, majorarea exporturilor și stimularea investițiilor productive.
Concluzia analizei este că România are resursele necesare pentru această schimbare – teren agricol, energie, poziție geografică, acces la piața europeană și antreprenori – însă are nevoie de continuitate și de o strategie economică națională. „O țară nu devine bogată pentru că împrumută mai mult. Devine bogată pentru că produce mai mult, procesează mai mult, exportă mai mult și investește mai inteligent”, concluzionează dr. ing. Nicu Vasile.