„2026 este cel mai slab an din cei 32 de ani de agricultură„, spune Dan Herţeg, într-o scurtă radiografie a anului agricol aşa cum se vede şi mai ales „se simte” acesta de către fermierii din vestul ţării.
După ce în ultimii ani au fost afectate culturile de primăvără, în special porumbul, în acest an seceta şi arşiţa cu „calamitat” şi culturile de toamnă, grâul şi rapiţa. „Sper să fie ultimul din acestă serie… dacă este abia începutul anilor slabi, să știți că vom avea o mare problemă noi, cei din vestul țării„.
Fermierul caracterizează anul 2026 „de-a râsu-plânsu, un an enorm de slab, un an cu pierderi colosale”, iar rezultatele de producţie nu au nevoie de prea multe comentarii. „Am încheiat la grâu cu 3.200 kg/ha și rapița la 1.800 kg/ha. Recoltăm porumbul cu vârfuri de 1.100 kg/ha, iar la floarea-soarelui am făcut 1.150 kg/ha. 2026 este un an pe care îl ducem cu greu, sau sperăm că îl ducem…„, a declarat Dan Herţeg, prezent la „Ziua porumbului 2026”, Drăgoieşti, jud. Timiş.
Dan Herţeg: pierderi de cca. 700 euro/ha
În vestul ţării, lipsa apei în lunile martie şi aprilie a tăiat „elanul” culturilor de toamnă. Au urmat precipitaţii mai consistente în luna mai, iar „culturile de primăvară au pornit foarte bine, dar s-au dus rău în cap după seceta din vară”, spune fermierul.
„Precipitaţiile de doar 11 litri/mp în martie și 4 litri/mp în aprilie au pecetuit soarta grâului și a rapiței, iar lunile iulie și august, fără ploi pentru porumb și floarea-soarelui, alături de arșiță și de seceta pedologică instalată de doi ani, au dus la aceste rezultate”, aşa a rezumat Dan Herţeg cauzele care au condus la situaţia actuală.
Prin urmare, balanţa contabilă a fermelor din vestul ţării s-a dezechilibrat serios şi recolta strânsă nu poate nici pe departe să compenseze cheltuielile. „Când ai 2 tone net arendă/ha, plătești impozite şi recoltezi maxim 2-2,5 tone/ha (în medie/cultură), chiar şi cu cei 800 de lei subvenție, tot îţi mai rămân cheltuieli de aproape 4.000 de lei/ha pe care nu mai poţi să îi recuperezi”, a calculat Dan Herţeg.
„La o socoteală simplă, o pierdere medie de cca. 700 de euro/ha, pe o suprafaţă de 4000 de hectare înseamnă un total de peste 2 milioane de euro”, a spus cu amărăcine Dan Herţeg.
Un ajutorul a venit din partea arendatorilor
Pentru a face faţă situaţiei actuale, fermierul a diminuat arenda, în acord cu proprietarii de terenuri: ” diminuăm arenda cu promisiunea ca în următorii 2-3 ani să o plătim integral. Nu vrem să luăm nimic dreptul oamenilor, dar este un an în care chiar nu se poate. Sunt oameni care ne dau pământul în arendă de mulți ani, marea lor majoritate sunt înţelegători şi le mulțumesc şi pe această cale”.
Campania de toamnă… un nou început
Fermierul nu şi-a pierdut încrederea şi a semănat deja 1.652 hectare cu rapiță: „ne punem speranța în ploile viitoare și într-un an mai bun”.
De asemenea, Dan herţeg urmează să semene cca. 1.100 de hectare cu grâu şi alte câteva sute de hectare cu orzoaică de bere. Pentru culturile de primăvară o să rămână doar cca. 10% din suprafaţa fermei.
„Dacă și anul viitor va fi la fel, vă spun că va fi o problemă imensă, vorbesc de zona Pecica, Semlac, Nădlac şi Cenad (în judeţele Arad şi Timiş) şi chiar până la Salonta, în Bihor. Poate cea mai bună regiune agricolă din cele trei județe este calamitată de seceta tot mai accentuată din ultimii 3 ani. De la începutul anului şi până în prima săptămână a lunii septembrie nu avem adunate nici măcar 200 de litri de apă/mp”, a mai spus Dan Herţeg.
Irigațiile: o luptă cu birocrația și corupția
În această săptămână vor începe lucrările pentru instalarea a 10 pivoți pentru sistemul de irigații din ferma lui Dan Herţeg. „Am ajuns la finalul proiectului cu enorm de mult efort în anii aceștia foarte grei, cu pierderi colosale, cu tot felul de blocaje legislative românești, cu firme acreditate de Ministerul Agriculturii și cu o corupție care explodează și a devenit insuportabilă în domeniul proiectelor de irigații, cel puțin în cazul firmei cu care am lucrat la noi pe proiectele Organizației Utilizatorilor de Apă”.
Instalarea sistemului de irigaţii se face cu „bani împrumutați, pe credit bancar”, pentru cca. 400 de hectare, iar fermierul intenţionează să exindă acest sistem până la 1.000 de hectare în următorii 2-3 ani. „Nu facem aceste invetiţii ca să mărim arendele, ci ca să putem plăti oamenilor, că altfel nu o să le mai putem achita și o să fim nevoiți cu toții să ne căutăm alt job, nu mai avem ce face, este limpede”, afirmă Dan Herţeg.
„Mentalitatea românească” şi comparația cu Serbia şi Ungaria
„De ani de zile bănuiam că vine seceta şi am greșit că am lăsat apa să curgă în continuare la vale, mai ales în anii buni, când făceam 10, 12 sau 14 tone de porumb/ha, fără să ne gândim să facem un sistem de irigații”, spune cu regret Dan Herţeg. Iar una dintre explicaţiile fermierului pentru întărzierea investiţiilor în sistemele de irigaţii este şi „specificul nostru românesc: e bine, mai rău să nu fie… ne ajunge, e bine și așa”.
„Puteam să investim în irigații atunci când erau mai mulți bani și producții mult mai mari. Dar nu putem recupera 100 de ani de capitalism în 20-30 de ani de semi-capitalism cât există în România, am avut nevoie de utilaje, de magazii, de depozite, de cântare, de încărcătoare frontale şi altele”, a un alt motiv pentru care investiţiile se fac abia acum.
„Probabil că acum a venit vremea irigațiilor. Sper să ne trezim și să reușim să dăm drumul la irigații pe o suprafață cât mai mare. În Serbia şi Ungaria sunt canalele pline de apă în timp ce noi stăm la mâna unora sau altora și așteptăm să vină alegerile ca să mai primim 30 de euro despăgubiri. În Ungaria se dau 90.000 de forinți (cca. 270 euro) pe hectar despăgubire, ceea ce este altceva… ” a continuat Dan Herţeg.
„Cred însă că țara și statul român s-ar putea gospodări altfel, mai ales că avem Agenții plătite din banul public care nu fac nimic. Ar putea să ne dea apă în loc de despăgubiri. Chiar socoteam zilele trecute, fără să par răutăcios, câte cantoane ANIF şi Romsilva sunt pe Mureş şi noi nu avem apă pe canale… Oare de ce risipim atâția bani prin aceste investiții publice?”, se întreabă retoric fermierul.
