Seceta a afectat grav culturile din vestul României, în special în județele Timiș, Bihor și Satu Mare, în timp ce fermierii din restul țării se pregătesc pentru o producție de cereale mai bună decât în anii precedenți. Dar problemele nu se opresc la producția din câmp.
Fermierii români se confruntă acum cu o nouă presiune: accesul la transport și la traseele către Constanța, în condițiile în care infrastructura este solicitată și de cerealele provenite din Ucraina.
Timiș, Bihor și Satu Mare sunt printre județele în care seceta a afectat drastic culturile de cereale, în timp ce în alte zone ale țării condițiile climatice au fost mai bune decât în anii anteriori.
Ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna, atrage însă atenția asupra unei alte probleme care poate afecta direct veniturile fermierilor: lipsa capacității de transport pentru cereale, în condițiile în care România trebuie să asigure și tranzitul mărfurilor provenite din Ucraina.
Situația din acest an agricol este departe de a fi uniformă la nivel național.
În timp ce unele zone ale țării au beneficiat de condiții climatice favorabile și pot înregistra producții bune, în vestul României seceta a pus din nou presiune pe fermieri.
„Seceta a afectat în mod drastic patru județe, printre care Timiș, Bihor și Satu Mare”, a declarat ministrul interimar al Agriculturii, Tánczos Barna, citat de Economica.
În același timp, ministrul spune că, în celelalte județe, condițiile climatice au fost mult mai bune decât în anii precedenți în ceea ce privește culturile de cereale.
Această diferență între regiuni este importantă într-un an în care România trebuie să-și valorifice propria producție, dar și să facă față unor fluxuri comerciale importante dinspre Ucraina.
Seceta lovește din nou în vest
Pentru fermierii din vestul țării, seceta nu mai reprezintă o amenințare abstractă. Timișul, Bihorul și Satu Mare se numără printre județele indicate de ministrul Agriculturii ca fiind grav afectate de lipsa apei.
Este o situație care readuce în discuție vulnerabilitatea agriculturii românești la fenomenele meteorologice extreme.
După un 2025 în care seceta a produs pagube importante culturilor de porumb și floarea-soarelui și a generat o dispută amplă privind nivelul despăgubirilor, fermierii intră într-un nou an agricol cu aceeași întrebare: cât de mult mai poate suporta ferma pierderile provocate de vreme?
De această dată, însă, situația este diferită de la o regiune la alta. În timp ce în unele județe producțiile de cereale pot fi bune, fermierii din zonele afectate de secetă trebuie să facă față unor randamente mai mici și unor costuri care nu dispar odată cu scăderea producției.
Franța cere cereale din România
În mod paradoxal, într-un moment în care unii fermieri români se confruntă cu seceta, există și o cerere externă pentru cereale românești.
Tánczos Barna a declarat că a avut schimburi de informații cu omologul francez, dar și cu cel ucrainean.
Franța a solicitat cereale din România pentru hrana animalelor, în condițiile în care și agricultura franceză se confruntă cu probleme de producție.
Franța este în mod tradițional unul dintre cei mai importanți producători și exportatori de grâu ai Uniunii Europene. Faptul că aceasta solicită cereale din România arată că piața europeană este tensionată și că producția românească poate avea o cerere importantă.
Pentru fermierul român, însă, existența cererii nu este suficientă. Marfa trebuie să ajungă la cumpărător. Iar aici începe problema.
Fermierii români concurează pentru transport cu Ucraina
Potrivit ministrului Agriculturii, fermierii români se confruntă în prezent cu probleme logistice, fiind nevoiți să concureze pentru transport cu fermierii și companiile care operează cereale provenite din Ucraina.
Ucraina are, la rândul ei, o producție agricolă importantă și are nevoie de infrastructura României pentru tranzitul cerealelor către alte destinații.
Prin urmare, aceeași infrastructură este solicitată de două fluxuri comerciale importante.
Pe de o parte, fermierii români trebuie să-și transporte producția către centrele de comercializare și către portul Constanța.
Pe de altă parte, România reprezintă una dintre principalele rute logistice pentru exporturile ucrainene.
Problema apare atunci când capacitatea infrastructurii nu este suficientă pentru ambele fluxuri.
Ministrul Agriculturii a dat chiar exemplul transportului feroviar, afirmând că fermierul român este dezavantajat atunci când anumite firme de transport feroviar încheie cu prioritate contracte pentru mărfuri provenite din Ucraina.
„Pe fermierii români nu îi ajută blocarea traseelor”
Mesajul transmis de ministrul Agriculturii este unul direct: România trebuie să sprijine tranzitul ucrainean, dar acest lucru nu trebuie să se facă în detrimentul fermierului român.
Pe fermierul care a produs grâu, care vrea să vândă grâu, care vrea să transporte grâu prin Constanța nu îl ajută deloc faptul că anumite firme de transport feroviar, de exemplu, semnează contracte cu precădere cu firme din Ucraina, a declarat Tánczos Barna.
Problema nu este doar una comercială. Este una de infrastructură și de prioritizare a fluxurilor.
Un fermier care a recoltat și are nevoie să-și vândă marfa nu poate controla disponibilitatea vagoanelor, locomotivelor sau a traseelor feroviare. În schimb, toate aceste costuri se regăsesc în prețul final și pot influența direct rentabilitatea fermei.
Ministrul a atras atenția și asupra situației portului Constanța.
„Pe fermierii români nu îi ajută blocarea traseelor, blocarea portului”, a subliniat acesta.
Iar pentru România, Constanța reprezintă una dintre cele mai importante porți de ieșire pentru cerealele produse în țară către piețele externe.
România trebuie să-și transporte propria recoltă
Aici apare una dintre cele mai importante probleme pentru agricultura românească.
Nu este suficient ca fermierul să producă. Nu este suficient nici ca pe piața externă să existe cerere. Între fermă și cumpărător există o infrastructură de care depinde întreaga afacere.
Dacă grâul trebuie să ajungă la Constanța, fermierul are nevoie de transport.
Dacă transportul feroviar este insuficient, trebuie găsite alternative. Dacă se folosesc camioane, costurile pot crește. Dacă portul este aglomerat, timpul de așteptare și costurile logistice se pot majora.
În final, toate aceste elemente pot ajunge să fie suportate, direct sau indirect, de fermier.
O recoltă bună nu înseamnă automat un an bun pentru fermier
Declarația ministrului vine într-un moment în care România se află într-o situație agricolă aparent contradictorie.
În unele regiuni, condițiile climatice au fost bune și producțiile pot fi ridicate. În altele, seceta a afectat grav culturile.
În același timp, există cerere externă pentru cerealele românești, inclusiv din Franța.
Dar accesul la piață este condiționat de infrastructura logistică.
De aceea, rezultatul final al unui an agricol nu este dat doar de producția obținută la hectar. Contează cât costă să produci, cât poți vinde și cât te costă să ajungi cu marfa la cumpărător.
Pentru fermier, diferența dintre prețul din piață și prețul efectiv obținut la poarta fermei poate fi influențată semnificativ de transport.
După despăgubiri, problema se mută la valorificarea producției
Situația actuală vine și pe fondul nemulțumirilor acumulate după seceta din 2025.
Atunci, fermierii au așteptat despăgubiri pentru culturile calamitate, iar cuantumul sprijinului a devenit subiect de dispută.
De la suma anunțată inițial, de aproximativ 100 de euro/ha, s-a ajuns la variante de sprijin mult mai mici, ceea ce a provocat reacții din partea organizațiilor agricole.
În forma finală a schemei pentru culturile afectate de secetă, sprijinul ajunge la maximum 333 de lei/ha, pentru suprafețele calamitate integral.
Suma reprezintă o compensare parțială a pierderilor și nu acoperă costurile de producție suportate de fermier.
Ucraina rămâne un factor important pentru logistica regională
România are un rol esențial în tranzitul cerealelor ucrainene către piețele internaționale.
Poziția geografică și accesul la portul Constanța au făcut din țara noastră un coridor important pentru exporturile ucrainene.
Ministrul Agriculturii spune că România trebuie să ajute Ucraina acolo unde poate, însă subliniază că prioritatea trebuie să fie și fermierul român.
Este o problemă care nu se rezolvă printr-o simplă decizie administrativă. Este nevoie de capacitate de transport, de trasee disponibile, de vagoane și locomotive, de infrastructură rutieră și feroviară funcțională și de o bună coordonare între autorități și operatorii logistici.
În caz contrar, România riscă să aibă cereale disponibile și cumpărători interesați, dar să întâmpine dificultăți tocmai la legătura dintre cele două.
Fermierul are nevoie să-și vândă marfa
În 2025, fermierii au așteptat despăgubiri pentru ceea ce au pierdut din cauza secetei. În 2026, cei care au producție de vândut se confruntă cu o altă întrebare: pot să-și ducă marfa la piață în condiții care să le permită să obțină un venit?
Iar răspunsul la această întrebare nu mai depinde doar de vreme.
Depinde de transport, infrastructură și de modul în care România reușește să gestioneze simultan propria producție agricolă și tranzitul cerealelor provenite din Ucraina.