Cartoful românesc are potențial de creștere, dar producția internă rămâne insuficientă pentru a acoperi cererea. Provocarea pentru fermieri este să transforme acest progres într-o producție competitivă, susținută de investiții și de o mai bună organizare a pieței.
România ar putea obține în 2026 o producție de aproximativ 1,2 milioane de tone de cartofi, pe fondul unor randamente mai bune la hectar. Evoluția este pozitivă față de anul trecut, însă nu rezolvă problema deficitului de pe piața internă.
Suprafața cultivată rămâne redusă, iar producția autohtonă continuă să fie insuficientă pentru a acoperi necesarul de consum, ceea ce menține presiunea asupra importurilor.
Producție mai mare, pe o suprafață cultivată mai mică
Potrivit estimărilor Comisiei Europene și datelor Institutului Național de Statistică, suprafața cultivată cu cartofi în România este estimată la aproximativ 77.000 de hectare în 2026, inclusiv suprafețele destinate producerii cartofilor pentru sămânță.
Suprafața este cu circa 1.000 de hectare mai mică decât în 2025, însă producția ar putea ajunge la aproximativ 1,2 milioane de tone. Comparativ cu anul precedent, aceasta ar însemna un plus de aproximativ 42.000 de tone.
Principalul factor care susține această evoluție este îmbunătățirea randamentelor. Prognoza din septembrie indică o producție medie de aproximativ 16 tone la hectar, cu 7% peste nivelul înregistrat în 2025 și cu 4% peste media ultimilor cinci ani.
Estimarea producției a fost, de asemenea, revizuită în creștere cu 4% față de prognoza din august, un semnal favorabil pentru sectorul cultivării cartofului.
Cu toate acestea, rezultatele mai bune la hectar nu sunt însoțite de o extindere a suprafețelor. România rămâne astfel într-o situație în care creșterea producției depinde în mare măsură de productivitate, în timp ce baza de producție nu se extinde.
Cum a evoluat producția de cartofi în ultimii ani
Datele din ultimii ani arată o revenire treptată a producției, fără ca aceasta să fie suficientă pentru a elimina deficitul de pe piața internă.
În 2024, România a obținut aproximativ un milion de tone de cartofi, de pe o suprafață de circa 76.000 de hectare. În 2025, producția a urcat la aproximativ 1,1 milioane de tone, în condițiile unei suprafețe cultivate de 78.000 de hectare.
Pentru 2026, estimarea de 1,2 milioane de tone ar confirma continuarea acestei tendințe pozitive.
Totuși, evoluția trebuie privită în contextul nevoilor pieței. O recoltă mai mare nu înseamnă automat că România își poate asigura consumul din producția internă. Cantitatea disponibilă pentru consum trebuie analizată și în raport cu destinația producției, necesarul pentru sămânță, cererea industriei de procesare și fluxurile comerciale.
Prin urmare, creșterea randamentelor reprezintă un progres, dar nu rezolvă singură vulnerabilitățile structurale ale sectorului.
Importurile continuă să acopere o parte importantă din consum
Dependența de importuri rămâne una dintre principalele probleme ale pieței românești a cartofului.
Conform celor mai recente date ale INS, în 2024 România a acoperit prin importuri 11,8% din consumul de cartofi, față de 8,9% în anul precedent. În același an, cantitatea importată a ajuns la aproximativ 763.000 de tone.
Importurile au crescut cu 18,7% față de 2023, în timp ce exporturile au scăzut cu aproximativ 25.900 de tone.
Aceste cifre evidențiază dezechilibrul dintre producția autohtonă și cererea pieței. Chiar dacă România are condiții pedoclimatice favorabile cultivării cartofului în anumite regiuni, oferta internă nu reușește să acopere integral cererea.
Pentru fermieri, această situație poate reprezenta atât o oportunitate de extindere a producției, cât și o provocare. Valorificarea cererii interne depinde de capacitatea de a obține producții competitive, de a asigura o calitate constantă și de a livra cartofi în perioadele în care piața are nevoie de ei.
De ce nu este suficientă o recoltă mai bună
Creșterea producției medii la hectar este importantă, dar dezvoltarea sectorului nu poate depinde exclusiv de randamente.
Suprafața cultivată, accesul la material de plantare de calitate, costurile de producție, disponibilitatea forței de muncă și capacitatea de depozitare sunt elemente care influențează deciziile fermierilor.
În plus, accesul la piețe și existența unor contracte stabile cu distribuitorii sau procesatorii pot face diferența dintre o cultură profitabilă și una expusă fluctuațiilor comerciale.
Depozitarea este deosebit de importantă pentru un produs sezonier precum cartoful. Fără spații adecvate și condiții corespunzătoare de păstrare, producătorii pot fi nevoiți să vândă într-un interval scurt, când oferta este ridicată și prețurile pot fi mai puțin avantajoase.
În același timp, dezvoltarea unor relații comerciale stabile între fermieri, cooperative, distribuitori și industria de procesare ar putea contribui la o mai bună planificare a producției și la reducerea riscurilor de valorificare.
Aceste provocări explică de ce o creștere punctuală a recoltei nu trebuie confundată cu rezolvarea problemelor structurale ale sectorului.
Cartoful românesc are nevoie de investiții și de o piață mai bine organizată
Estimarea unei producții de 1,2 milioane de tone în 2026 este un semnal favorabil pentru cultivatorii de cartofi. Randamentele mai bune arată că există potențial de creștere, însă reducerea suprafețelor și dependența de importuri indică faptul că sectorul are nevoie de o strategie de dezvoltare pe termen lung.
Creșterea competitivității presupune investiții în tehnologie, depozitare și logistică, dar și o mai bună organizare a comercializării. Contractele cu procesatorii și comercianții, asocierea producătorilor și planificarea culturilor în funcție de cererea pieței pot contribui la valorificarea mai eficientă a producției interne.
Pentru România, miza nu este doar obținerea unei recolte mai mari de la un an la altul, ci construirea unui sector capabil să furnizeze constant cartofi pentru consum și procesare.
În acest context, recolta estimată pentru 2026 reprezintă un pas înainte, dar nu și o soluție definitivă. Atât timp cât producția internă rămâne insuficientă în raport cu necesarul pieței, importurile vor continua să joace un rol important în aprovizionarea consumatorilor români.
Sursa principală: Economica.net