„Din păcate, anul acesta avem chiar şi mai multe probleme, decât în 2025”, ne-a declarat Zoltan Szabo în septembrie, la ultima ediţie a Agromalim. De mai mulţi ani zona de vest este afectată de secetă, „dar anul acesta chiar a fost ceva nemaiîntâlnit, de când fac eu agricultură n-am văzut așa ceva”, a remarcat fermierul din Chişineu-Criş, jud. Arad.
Secetă şi probleme cu asigurarea furajelor
În vară, Zoltan Szabo nu a reuşit să producă într-o cantitate suficientă nici lucerană şi nici porumbul siloz, iar culturile păiase semănate din toamna anului trecut pentru însilozare n-au făcut nici pe jumătatea din producția aşteptată. „Deja avem o problemă de asigurare a furajelor până la viitoarea recoltă, atât pentru vaci cât şi pentru oi”, a constatat fermierul, ceea ce face ca şi costurile de producţie să fie mult mai mari.
Zoltan Szabo: „agricultura nu (mai) este o afacere”
Aşa cum a repetat ori de câte ori a fost întrebat despre „agricultură” şi „afacere”, Zoltan Szabo susţine că „agricultura nu mai poate fi considerată o afacere, mai ales în zilele de acum, pentru că nimeni nu ține cont de prețurile noastre de cost/de producţie”.
„Noi vindem la prețul la care vor să cumpere beneficiarii, produsele pe care le avem, fiecare ce producem, cereale sau lapte, dar cumpărăm inputurile la prețul la care vor să ne vândă. Deci partea noastră de negociere practic nu există”.
Sunt numeroase cauze pentru care s-a ajuns în această situaţie, dar mai ales „nu avem forța, nici mentalitatea și nu este nici o strategie la nivel național”, consideră fermierul.
Înainte de aderarea la Comunitatea europeană se practica „prețul minim garantat”, îşi aminteşte Zoltan Szabo. „Am crezut că acea reglementare va fi o salvare pentru noi dar, de când am intrat în Uniunea Europeană, nici nu se mai pomenește…”.
„Nu poți să produci și după aia să valorifici fără să se țină cont de prețul tău de cost, ca producător. Nu cred că se mai practică acest sistem în niciun sector în afară de agricultura. Iar noi așa nu putem supraviețui”, a declarat Zoltan Szabo.
Subvenţia este a consumatorului
De cele mai multe ori, atunci când se vorbeşte despre agricultură „ni se scot ochii că primim subvenție, ceea ce este foarte adevărat, dar subvenția aia nu este neapărat a mea, a fermierului și a celorlalți fermieri, evident, subvenţia ajută de fapt consumatorul”, consideră Zoltan Szabo.”Dacă n-ar fi subvenție, atunci evident ar trebui ca şi prețurile să fie mult mai mari”.
Conform datelor statistice, nivelul subvenției pe care fermierii îl primesc acum a fost stabilit în funcție de costurile de producţie de acum 15-20 de ani. „De atunci costurile noastre au crescut foarte mult iar prețul de valorificare a rămas acelaşi sau a mai scăzut”, apreciază fermierul.
La fel se întâmplă şi în cazul despăgubirilor: „nu se poate să îmi oferi 100 de lei/hectar despăgubire pentru secetă, pentru o pagubă de 70-80% din cultură, decât să-mi dai 100 de lei, mai bine nu-mi dai, pentru că nu mă ajută nimic, dar guvernul sau ministrul spue că ne-a dat, că ne-a ajutat. Nu, mulțumesc, 100 de lei nu mă ajută”, a mai spus cu năduf Zoltan Szabo.
„Dacă nu se iau problemele asta în serios și fermierii să fie cât de cât băgați în seamă, măcar ascultați, nu văd o ieșire pentru noi”, consideră Zoltan Szabo.
Agricultura este o necesitate!
Desigur, dacă Zoltan Szabo nu o să mai facă agricultură, nu va fi un mare necaz, va face altcineva. Dar dacă nu va fi în stare să facă nimeni… atunci ce se va întâmpla?
„Cineva trebuie să facă agricultură… Eu îmi susțin ideea că agricultura trebuie privită ca o necesitate, pentru că se produce mâncarea noastră de zi cu zi și materie primă pentru industrie”, a declarat Zoltan Szabo.
Citeşte şi: Pe fermieri îi paşte falimentul. Seceta şi interzicerea exporturilor de animale vii – principalele probleme
Costul de producţie al laptelui nu este acoperit
Pentru vânzarea laptelui, Zoltan Szabo are o clauză/înţelegere trimiestrială. Pentru trimestrul al treilea, preţul primit pentru lapte era de 1,70 lei/litru, iar în momentul discuţei noastre nu se ştia încă preţul pentru ultimul trimestru al anului. Dar, în luna septembrie, costul de producţie al laptelui era deja de cca. 2,3-2,4 lei/litru. „Atât ar trebui să primesc pentru ca să acopăr cheltuielile cel puțin, fără profit”, ne-a declarat fermierul.
Pentru optimizarea activităţii şi pentru reducerea cheltuielilor, fermierul a redus efectivul de tineret, dar fără a afecta producția de lapte: „nu am o fermă mare, am păstrat efectivul necesar pentru robotul de muls, 75 de vaci și plus tineretul aferent. Vând viţeii cât mai repede și rețin numai strictul necesar pentru prăsilă”.
În zootehnie nu poţi opri motoarele
Fermierul este oarecum obligat să păstreze efectivul necesar pentru ca robotul de muls să lucreze la capacitate maximă. „Problema noastră este că în zootehnie nu se poate opri activitatea, nu putem intra în conservare, ca şi în industrie, nu poţi opri motoarele, să întrerupi curentul, să faci curățenie, să dai drumul drumul la oameni și, când vor fi condiții favorable, să reporneşti. Dacă te-ai oprit şi ai ieşit din activitate cred că nici nu-ți mai vine să mai începi din nou, mai ales la vaca de lapte…”, consideră Zoltan Szabo.
Creşterea vacilor de lapte este „o activitate foarte grea, complexă și de foc continu”. Chiar dacă roboții de muls sunt un mare ajutor, zootehnia rămâne o activitate care necesită prezenţa omului 24 din 24 ore, 7 zile din 7.
Lipsa precipitaţiilor continuă să fie cea mai mare problemă a fermierilor din numeroase regiuni ale ţării, iar supravieţuirea culturilor de toamnă, în special a rapiţei, depind de ploile mult aşteptate.
Citeşte şi: Zoltan Szabo: 6,2 milioane de litri de lapte muls cu robotul în 10 ani