Adâncimea de semănat şi densitatea plantelor sunt doi factori care pot influenţa decisiv răsărirea şi dezvoltarea culturii de grâu. Alexander Degianski atrage atenţia asupra unor greşeli de înfiinţare a culturii, subliniind că semănatul prea adânc poate afecta răsărirea şi înfrăţirea, iar cantitatea de sămânţă utilizată la hectar nu este întotdeauna un indicator relevant al densităţii obţinute în câmp.
Semănatul prea adânc poate afecta dezvoltarea grâului
În opinia acestuia, una dintre greşelile pe care le pot face fermierii la înfiinţarea culturii de grâu este semănatul la o adâncime prea mare, pornind de la ideea că seminţele trebuie să fie bine acoperite cu pământ pentru a asigura o răsărire corespunzătoare. În realitate, atrage atenţia Alexander Degianski, adâncimea de semănat trebuie adaptată condiţiilor din sol, iar îngroparea excesivă a seminţelor poate avea efecte negative asupra dezvoltării plantelor.
„Multă lume crede că grâul trebuie semănat «a bolânda» adânc, ca şi cum ar reprezenta un avantaj. Grâul este o iarbă, care are rădăcină firoasă şi energie germinativă mai redusă. Să ne înţelegem, răsare în condiţii ideale de sol şi de la 10 cm, dar nu îi este deloc bine”, explică fermierul din Giulvăz, judeţul Timiş, într-o postare pe una dintre platformele populare de social media.
Potrivit acestuia, faptul că seminţele pot răsări chiar şi atunci când sunt plasate la adâncimi mari nu înseamnă că aceasta este o practică agronomică recomandată. Dimpotrivă, poziţionarea seminţelor prea adânc poate îngreuna răsărirea şi poate influenţa negativ dezvoltarea ulterioară a plantelor, inclusiv capacitatea acestora de a forma fraţi.
Ce adâncime de semănat recomandă Alexander Degianski
În propria fermă, Alexander Degianski urmăreşte plasarea seminţelor de grâu la o adâncime redusă, ajustată în funcţie de umiditatea disponibilă în sol. Fermierul indică intervalul de 2-3 cm ca reper pentru semănat, inclusiv în situaţiile în care umiditatea este foarte redusă, şi recomandă să nu se depăşească, de regulă, 5 cm atunci când stratul respectiv de sol încă dispune de apă.
„Personal, adâncimea de semănat o vreau la 2-3 cm atunci când avem umezeală în sol, sau, din contră, atunci când nu este mai deloc umezeală în sol. Maxim merg până la 5 cm atunci când acolo încă se află apă”, precizează fermierul bănăţean.
Înfrăţirea, un argument în favoarea semănatului superficial
Un alt aspect evidenţiat de fermier este legătura dintre adâncimea de semănat şi capacitatea grâului de a se înfrăţi. În condiţii favorabile, o plantă bine dezvoltată poate forma mai mulţi fraţi, contribuind la realizarea unei culturi cu o densitate corespunzătoare de spice. În schimb, plantele care răsar şi se dezvoltă cu dificultate pot avea un potenţial de înfrăţire mai redus.
„Despre înfrăţire nici nu vorbesc, pentru că un grâu semănat la suprafaţă o să fie tufă comparativ cu cel semănat în adâncime”, afirmă Alexander Degianski.
Densitatea seminţelor contează mai mult decât kilogramele la hectar
Dincolo de adâncimea de semănat, Alexander Degianski atrage atenţia asupra unui alt criteriu important pentru înfiinţarea culturii de grâu: densitatea de semănat trebuie exprimată şi urmărită în număr de seminţe pe unitatea de suprafaţă, nu doar în kilograme de sămânţă utilizate la hectar.
Citeşte şi:
Grâu de panificaţie vs. grâu furajer
„Trebuie să semănăm densitate, nu cantitate de sămânţă/hectar, pentru că avem cazuri concrete în care MMB-ul seminţelor de grâu poate varia între 29 şi 50, astfel încât aceeaşi cantitate de sămânţă/hectar semănată poate echivala cu densităţi dublate sau înjumătăţite!”, subliniază cel care ocupă în prezent funcţia de preşedinte al Clubului Fermierilor Români.
MMB-ul şi germinaţia, repere pentru calcularea normei de semănat
MMB-ul, respectiv masa a 1.000 de boabe, este un indicator important pentru stabilirea normei de semănat. Diferenţele dintre loturile de sămânţă pot fi considerabile, iar utilizarea aceleiaşi cantităţi în kilograme la hectar nu garantează obţinerea aceluiaşi număr de seminţe pe suprafaţă.
Astfel, două loturi de grâu cu MMB-uri diferite pot conduce la densităţi semnificativ diferite, chiar dacă sunt semănate cu aceeaşi normă exprimată în kilograme la hectar. Pentru a evita această situaţie, norma de semănat trebuie calculată pornind de la densitatea urmărită şi de la caracteristicile lotului de sămânţă, luând în considerare şi germinaţia.