Lipsa precipitaţiilor continuă să influenţeze puternic lucrările agricole din vestul ţării iar înfiinţarea culturilor de toamnă devine o provocare pentru fermierii care se confruntă cu un sol uscat, întărit şi dificil de lucrat.
În aceste condiţii, alegerea tehnologiei de prelucrare a terenului poate face diferenţa atât în ceea ce priveşte răsărirea plantelor şi potenţialul de producţie, cât şi în privinţa consumului de combustibil şi a evoluţiei structurii solului.
Dacian Sabău, fermier din judeţul Timiş, testează de aproximativ trei ani diferite variante de prelucrare a terenului, comparând sistemul convenţional cu tehnologia strip-till, care presupune prelucrarea solului în benzi. Rezultatele observate până acum îl încurajează să continue tranziţia către acest sistem, însă condiţiile dificile de lucru şi particularităţile terenurilor sale nu îi permit, deocamdată, să îl aplice pe întreaga suprafaţă.
Rapiţa, afectată de lipsa apei încă de la înfiinţare
În toamna acestui an, Dacian Sabău a alocat aproximativ 100 de hectare culturii de rapiţă. Lipsa apei din sol a afectat însă procesul de germinare şi răsărire. „Sunt plante care deja au răsărit, dar şi plante care au germinat şi au murit”, explică fermierul, descriind situaţia din câmp. Există, de asemenea, suprafeţe pe care seminţele nu au germinat deloc.
În acest moment, fermierul nu a luat o decizie definitivă cu privire la eventualele suprafeţe care ar putea fi întoarse şi reînsămânţate. Evoluţia culturii va depinde în mare măsură de precipitaţiile din perioada următoare şi de modul în care plantele vor reuşi să se instaleze.
Problema principală este lipsa unei rezerve de apă în sol. Deficitul hidric nu este însă o problemă apărută doar în această toamnă. El s-a acumulat de-a lungul mai multor ani şi afectează capacitatea terenului de a susţine culturile în perioadele fără precipitaţii. Într-un an obişnuit, ferma înregistrează precipitaţii anuale de aproximativ 380-400 mm. Cantitatea acumulată în acest an este mult mai mică.
Diferenţe semnificative între sistemul convenţional şi strip-till
În condiţii de secetă severă, fermierul urmăreşte cu atenţie rezultatele obţinute prin diferitele tehnologii de prelucrare a solului. Primele observaţii indică diferenţe importante între parcelele lucrate convenţional şi cele în care a fost utilizată tehnologia strip-till, cu semănătoarea Czajkowski.
Potrivit lui Dacian Sabău, diferenţa de producţie a ajuns la aproximativ 1.800 kg/ha în favoarea suprafeţelor lucrate în sistemul strip-till, faţă de cele gestionate convenţional. Comparaţiile sale nu se limitează doar la producţie. Acesta urmăreşte şi dezvoltarea plantelor, structura solului, uşurinţa efectuării lucrărilor şi, nu în ultimul rând, consumul de combustibil.
În această toamnă, a intrat în al treilea an de testare a sistemului de lucrări strip-till. Primele rezultate îi permit deja să observe schimbări în terenurile lucrate repetat cu această metodă. Avantajele nu apar neapărat imediat şi uniform pe toate parcelele. Efectele depind de starea iniţială a solului, de gradul de compactare, de disponibilitatea apei şi de istoricul lucrărilor agricole.
Tehnologia se adaptează de la o parcelă la alta
Deşi rezultatele obţinute până acum sunt încurajatoare, Dacian Sabău nu a trecut integral la tehnologia strip-till. Particularităţile terenurilor sale complică şi mai mult deciziile tehnologice. Solurile sunt nisipoase, ceea ce înseamnă că apa se pierde repede, iar lipsa precipitaţiilor se resimte rapid în capacitatea de lucru şi în dezvoltarea culturilor.
Din acest motiv, Sabău adaptează tehnologia de la o parcelă la alta, în funcţie de starea terenului şi de condiţiile meteorologice. În cazul rapiţei din această toamnă, de exemplu, pe unele suprafeţe a tocat resturile vegetale şi a intervenit cu un disc, realizând o prelucrare superficială. Pe alte terenuri a semănat direct, fără să mai efectueze lucrări suplimentare după recoltarea culturii precedente.
Această diversificare a metodelor nu reprezintă o renunţare la obiectivul de a extinde strip-till-ul, ci o adaptare la realităţile din câmp. Fermierul încearcă să identifice combinaţia de lucrări care oferă cele mai bune rezultate în condiţiile specifice fiecărei parcele.
Structura solului începe să se îmbunătăţească după mai mulţi ani de strip-till
Una dintre cele mai importante observaţii făcute de Dacian Sabău se referă la evoluţia structurii solului în parcelele lucrate repetat cu semănătoarea Czajkowski.
Fermierul a comparat suprafeţe din aceeaşi parcelă, dar cu istorice diferite de prelucrare. „Unde anul trecut am prelucrat cu scarificatorul, anul ăsta am scos bolovani. Pe aceeaşi parcelă, dar unde am lucrat cu Czajkowski, terenul începe să fie mai afânat”, explică fermierul.
Diferenţele observate îl fac să considere că utilizarea repetată a tehnologiei strip-till poate contribui la îmbunătăţirea structurii solului în timp. Pe suprafeţele unde au fost realizate teste timp de mai multe sezoane, schimbările încep să fie vizibile.
Pentru Dacian, tranziţia către strip-till presupune, aşadar, mai mult decât schimbarea utilajului de semănat. Este un proces gradual, în care starea fizică a solului trebuie îmbunătăţită pentru ca tehnologia să poată fi utilizată eficient pe suprafeţe tot mai mari.
Capacitate de lucru mai mare şi consum de combustibil mai mic
Diferenţele dintre parcelele aflate la începutul tranziţiei şi cele lucrate de mai mulţi ani în sistem strip-till se reflectă şi în productivitatea lucrărilor. În condiţiile actuale, pe terenurile foarte uscate şi cu o structură dificilă, fermierul a reuşit să semene aproximativ 15 hectare de rapiţă pe zi, aceasta fiind capacitatea maximă atinsă în situaţia descrisă.
„Pe suprafeţele unde terenul este lucrat pentru prima dată în sistemul strip-till, viteza de deplasare a utilajului ajunge la aproximativ 7 km/h. În schimb, acolo unde tehnologia de prelucrare a terenului în benzi este utilizată de mai mulţi ani, viteza poate creşte până la 11 km/h”, ne-a mărturisit fermierul din judeţul Timiş.
Diferenţa are efecte directe asupra eficienţei operaţionale. O viteză mai mare permite realizarea unui număr mai mare de hectare într-un interval de timp dat, dar şi un consum de combustibil mai redus. Aceste avantaje devin importante mai ales în ferestrele scurte de lucru, când lipsa precipitaţiilor şi starea terenului pot întârzia semănatul.
Mai multe cereale păioase şi mai puţine culturi de primăvară
Seceta influenţează şi planificarea culturilor pentru noul sezon agricol. În toamna aceasta, pe lângă cele aproximativ 100 de hectare de rapiţă, Dacian Sabău îşi propune să înfiinţeze şi aproximativ 250 de hectare de cereale păioase, acordând o pondere mai mare grâului, în timp ce orzul va avea un rol important în diversificarea asolamentului.
Obiectivul este de a reduce, pe cât posibil, suprafaţa destinată culturilor de primăvară. Dacă în sezonul precedent acestea au reprezentat aproximativ 30% din suprafaţa cultivată, Sabău intenţionează să coboare la circa 20% sau chiar mai puţin. Decizia este legată de nevoia de a adapta structura culturilor la riscurile climatice şi la disponibilitatea apei.