Toamna, după căderea frunzelor și până când pământul începe să înghețe, este perioada în care puieții cu rădăcina nudă sau împachetată se prind cel mai bine. Rădăcinile continuă să crească în solul încă cald, iar în primăvară pomul pornește în vegetație fără „șocul” unei plantări târzii. Totuși, o mare parte dintre pomii care se usucă în primul an sau care nu rodesc ani la rând au o problemă de la plantare. Iată greșelile pe care le întâlnim cel mai des.
1. Punctul de altoire îngropat
Altoiul (umflătura de la baza tulpinii, deasupra rădăcinii) trebuie să rămână la 5–10 cm deasupra solului după ce pământul s-a tasat. Îngropat, soiul altoit poate emite rădăcini proprii și pomul pierde avantajele portaltoiului: vigoare controlată, intrare mai rapidă pe rod, adaptare la sol. Un truc simplu: așezați o coadă de lopată peste groapă și verificați unde cade nivelul solului față de altoi înainte de a umple.
Legendă: Punctul de altoire trebuie să rămână la 5–10 cm deasupra solului.
2. Groapa prea mică sau „glazurată”
O groapă de mărimea rădăcinilor obligă pomul să crească ca într-un ghiveci. Recomandarea practică este o groapă de cel puțin 60–80 cm lățime și 50–60 cm adâncime. În solurile argiloase, pereții tăiați cu cazmaua devin netezi și compacți; zgâriați-i cu furca, altfel rădăcinile se întorc în groapă în loc să iasă în solul din jur.
Legendă: Groapa corectă: 60–80 cm lățime, 50–60 cm adâncime, pereți zgâriați
3. Îngrășământ greșit la plantare
Gunoiul de grajd proaspăt sau îngrășămintele cu azot puse direct pe rădăcini pot arde țesuturile tinere și stimulează creșteri care nu se maturizează înainte de ger. Folosiți doar compost sau gunoi bine descompus, amestecat cu pământul de la suprafață, iar fertilizarea cu azot lăsați-o pentru primăvară.
4. Rădăcini uscate înainte de plantare
Câteva zeci de minute la soare și vânt sunt suficiente ca perișorii absorbanți să se usuce. Țineți puieții acoperiți cu o pânză umedă până în momentul plantării, iar dacă au stat mai mult în transport, puneți rădăcinile în apă câteva ore. La pomii din ghiveci, desfaceți rădăcinile care s-au răsucit pe peretele ghiveciului.
5. Fără udare „pentru că e toamnă”
Chiar și în sol umed, udarea de după plantare (10–20 litri pe pom) are rolul de a așeza pământul în jurul rădăcinilor și de a elimina golurile de aer. Pe toamne secetoase, mai repetați o dată sau de două ori, până la îngheț.
Legendă: Udarea la plantare (10–20 litri) și tutorele bătut înainte de așezarea pomului
6. Lipsa mușuroirii în zonele reci
În zonele cu ierni aspre, după plantare se trage pământ în jurul bazei tulpinii, sub forma unui mușuroi de 20–30 cm. Acesta protejează coletul și altoiul de îngheț și de alternanța îngheț–dezgheț. Mușuroiul se desface primăvara, când trece pericolul gerurilor.
Legendă: Mușuroiul de 20–30 cm protejează altoiul peste iarnă.
7. Soi nepotrivit zonei sau fără polenizator
Un soi cu înflorire timpurie, plantat într-o vale în care se adună aerul rece, își poate pierde florile an de an din cauza brumelor târzii. La fel de des, pomul rămâne fără rod pentru că este autosteril și nu are în apropiere un alt soi care înflorește în aceeași perioadă. Înainte de cumpărare merită verificate două lucruri: zona de cultură recomandată și cu ce soiuri se polenizează.
8. Tăierea și tutorarea făcute pe jumătate
În zonele reci, scurtarea puietului (de obicei la 60–80 cm, în funcție de forma de coroană dorită) se face la sfârșitul iernii sau primăvara devreme, nu imediat după plantarea de toamnă. Tutorele se bate în groapă înainte de așezarea pomului, ca să nu rănească rădăcinile, și se leagă de tulpină cu o legătură în formă de opt, care nu strangulează scoarța.
Pe scurt: altoiul deasupra solului, groapă largă, fără azot și fără gunoi proaspăt la rădăcină, udare la plantare, mușuroi pentru iarnă și un soi potrivit zonei, cu polenizator. Cu acești pași, un puiet plantat acum are toate șansele să pornească viguros în primăvară.
Material realizat de Pepiniera României (https://www.google.com/url?q=http://pepinieraromaniei.ro&source=gmail&ust=1792225235709000&sa=E).
