Prima încercare de trecere la roboții de muls a avut loc între 2012 și 2015, când familia a folosit un sistem automat la unul dintre adăposturicu vaci. Rezultatele nu au fost la înălțimea așteptărilor: defecțiunile frecvente, apelurile telefonice constante și nevoia de intervenție au transformat tehnologia într-o sursă de stres, în loc să ușureze munca.
„Nu au fost decât probleme, nimic altceva decât apeluri telefonice, nimic altceva decât pagube și nimic altceva decât stres pentru toți cei implicați”, își amintește Kai Schomburg, citat de publicația germană Agrarheute.com.
În 2021, familia a achiziționat o fermă nouă, care avea deja instalați roboți de muls de la un alt producător. De data aceasta, tehnologia nu a reușit nici ea să câștige încrederea proprietarilor. După aproximativ un an și jumătate, roboții au fost demontați.
Pentru Schomburg, întrebarea nu este doar dacă o mașină poate mulge vacile, ci dacă întregul sistem funcționează în mod fiabil. Cu 1.300 de animale, 35 de angajați și operațiuni pe teren, orice întrerupere neplanificată poate perturba organizarea fermei.
Echipa fermei, organizată în ture pentru mulsul vacilor
În loc să se bazeze pe automatizare, familia Schomburg organizează mulsul cu echipe permanente. Fiecare dintre cele șase locații are două până la patru persoane care lucrează în ture, urmând un sistem de trei ture.
Ferma operează în mod intenționat cu o capacitate de oameni cu 110%, până la 120% din cea necesară pentru muls.
Aceasta înseamnă că există întotdeauna o rezervă de persoane care pot prelua munca în caz de boală sau absența unui coleg. Atunci când nu este nevoie de ajutor suplimentar în sala de muls, angajații sunt implicați în alte activități. De exemplu, curățarea camerelor pentru viței sau a tractoarelor.
În acest fel, personalul de rezervă nu mai reprezintă o cheltuială inutilă, ci un instrument pentru un management flexibil. Cu mai mulți oamenio, este mai ușor să se organizeze pauzele, munca în weekend și înlocuirea în caz de absență. Scopul este de a avea pe cineva pentru cât mai multe activități posibil, care să poată prelua sarcinile atunci când este nevoie, scrie presa germană.
Muncitori din România și prânzul ”la comun”
Menținerea unui astfel de model de creștere a avacilor de lapte necesită personal suficient. Familia Schomburg angajează lucrători din străinătate de aproximativ 18 ani. Ferma are în prezent la muls 14 femei din România și trei angajate din Azerbaidjan. De-a lungul anilor, familia și-a construit o rețea de aproximativ 60 de lucrători români care se întorc de-a lungul unui an sau își recomandă rudele.
Familia investește nu doar în organizarea muncii, ci și în relațiile dintre oameni. Prânzul la comun face parte din viața de zi cu zi de 15 ani, iar o clădire suplimentară a fost achiziționată cu ideea de a deveni un loc de întâlnire pentru angajați.
Aceasta este o parte importantă a strategiei fermei. Munca durabilă nu depinde doar de tehnologie, ci și de oameni care cunosc ferma și se pot baza unii pe alții.
Peste 12.000 kg de lapte de la o vacă fără muls robotizat
Renunțarea la roboții de muls nu înseamnă abandonarea tehnologiei moderne. La Weserbergland Milch, sistemele de senzori sunt folosite pentru a monitoriza activitatea animalelor și pentru a ajuta la detectarea căldurilor și a posibilelor probleme de sănătate. Vacile cu probleme sunt separate imediat și sunt supuse investigațiilor veterinare, iar faptul că activitățile din fermă sunt asigurate doar de oameni, nicio anomalie nu rămâne ”nedepistată”: se acordă mai multă atenție nutriției și sănătății animalelor, rațiile de furaje sunt verificate periodic, iar indicatorii de sănătate sunt monitorizați sistematic.
Rezultatul este impresionant: o producție de peste 12.000 kg de lapte per vacă. Ferma nu își crește propriile juninci pentru a înlocui efectivul de animale, ci le achiziționează.
De la 18 vaci la 1.300, dar calculele rămân dificile
Istoria fermei este, de asemenea, una de expansiune treptată. În 1986, familia Schomburg creștea doar 18 vaci și șapte scroafe. Astăzi, afacerea are 1.300 de vaci și mai multe locații de producție.
Prețul de achiziție de 32 de cenți de euro pe kilogram de lapte face dificilă finanțarea activității. Potrivit lui Kai Schomburg, prețul ar trebui să fie de cel puțin 40 de cenți de euro pe kilogram, potrivit sursei citate.
Cu toate acestea, familia nu renunță la planurile sale de dezvoltare.