Când cerealele nu mai aduc satisfacţie economică, fermierii caută alternative. În Ungaria, Szirmai Balázs a găsit una în macul alimentar, cultură care îi oferă costuri reduse şi o marjă de profit atractivă.
În ultimii ani, tot mai mulţi fermieri români caută soluţii pentru a-şi diversifica producţia şi pentru a include în planul de culturi plante cu o valoare adăugată mai mare.
Presiunea este uşor de înţeles: preţurile cerealelor sunt tot mai volatile iar în multe sezoane veniturile obţinute din grâu, porumb sau alte culturi convenţionale ajung cu greu să acopere costurile de producţie. În aceste condiţii, diversificarea nu mai este doar o strategie pentru reducerea riscului, ci poate deveni o necesitate pentru menţinerea profitabilităţii fermei.
Curajul de a ieşi din tipar
Unii fermieri români doar cochetează cu ideea unor culturi de nişă, încercând să găsească variante care să ofere marje mai bune, în timp ce alţii au făcut deja pasul şi le-au introdus în structura exploataţiilor. Este şi cazul lui Antoniu Avrămuţ, despre a cărui experienţă în cultivarea macului am scris în revista FERMA.
Exemplul său arată că această cultură, deşi presupune o tehnologie şi o piaţă de desfacere bine puse la punct, poate reprezenta o alternativă interesantă pentru fermierii dispuşi să iasă din tiparul culturilor convenţionale.
O cultură neobişnuită cu o miză serioasă
Recent, am avut ocazia să stăm de vorbă cu Szirmai Balázs, administratorul unei ferme de familie din Ungaria vecină, care lucrează aproximativ 500 de hectare. În urmă cu patru ani, tânărul a decis să introducă macul alimentar în planul de culturi, tocmai în căutarea unei alternative mai profitabile la culturile consacrate. Rezultatele obţinute până acum l-au convins să continue şi să acorde acestei plante un loc tot mai important în strategia fermei.
1,5 euro pe kilogram!
Decizia de a introduce macul în structura de culturi a fermei nu a fost una întâmplătoare. În urmă cu aproximativ patru ani, Szirmai Balázs şi-a dat seama că, în condiţiile în care costurile de producţie cresc, iar preţurile cerealelor sunt imprevizibile, este tot mai dificil să obţină un profit semnificativ doar din culturile convenţionale.
„Acum câţiva ani ne-am dat seama că este foarte dificil să obţinem un profit semnificativ din culturi. De aceea, am vrut să găsim produse alternative, iar unul dintre ele este macul”, explică fermierul. Experienţa acumulată de-a lungul celor patru ani de cultivare i-a permis să îmbunătăţească tehnologia de la un sezon la altul.
Rezultatele au fost pe măsură: în sezonul precedent, producţia a ajuns la aproximativ 1,2 tone de seminţe la hectar, un nivel considerat foarte bun de fermierul maghiar. De asemenea, preţul de valorificare joacă un rol esenţial în calculul economic. Din estimările lui Balázs, preţul macului s-a situat în jurul valorii de 1,5 euro/kg, ceea ce, coroborat cu nivelul redus al inputurilor, face din această cultură una dintre cele mai profitabile din fermă.
50 de hectare în acest an
Suprafaţa cultivată cu mac variază de la un an la altul, în principal în funcţie de rotaţia culturilor. În acest sezon, Szirmai Balázs a alocat 50 de hectare culturii mac, după ce în sezonul precedent suprafaţa ajunsese la 70 de hectare.
Fermierul nu priveşte însă macul doar ca pe o cultură cu un potenţial bun de producţie şi profit, ci şi ca pe o oportunitate de a construi relaţii directe cu procesatorii din industria alimentară. „În fiecare an creştem suprafaţa cultivată cu mac şi căutăm colaborări cu producători de alimente, astfel încât să putem să le vindem direct”, spune Balázs.
Pentru o fermă care îşi doreşte să reducă dependenţa de pieţele tradiţionale de cereale şi de fluctuaţiile acestora, accesul la o piaţă specializată poate reprezenta un avantaj important. Totuşi, extinderea culturii depinde de rotaţia agronomică şi de posibilităţile de valorificare a producţiei.
Mac alimentar, nu mac destinat industriei farmaceutice
Un aspect important pe care fermierul ţine să îl precizeze este că ferma cultivă mac alimentar, destinat consumului uman, şi nu mac destinat utilizărilor medicale sau farmaceutice. „Trebuie să ştiţi că există două tipuri diferite de mac. Unul este destinat scopurilor medicale, având un conţinut mai ridicat de substanţe active, iar noi producem celălalt tip, macul alimentar tradiţional”, explică acesta.
Din experienţa sa, macul alimentar este mai simplu de gestionat din punctul de vedere al reglementărilor şi al procedurilor de înregistrare necesare pentru cultivare. Diferenţierea este importantă mai ales pentru fermierii care iau în calcul introducerea acestei culturi în propriul plan de producţie. Alegerea tipului de mac şi respectarea cerinţelor specifice reprezintă, evident, paşi esenţiali înainte de înfiinţarea culturii.
Costuri de producţie reduse
Unul dintre argumentele care l-au convins pe Szirmai Balázs să continue cu macul este necesarul redus de inputuri. „În comparaţie cu alte culturi, macul presupune mai puţine intervenţii fitosanitare şi un necesar redus de îngrăşăminte. În acest an, din cauza secetei, nu a trebuit să facem nici un tratament, nici împotriva insectelor şi nici pentru combaterea buruienilor. În ceea ce priveşte îngrăşămintele, trebuie să aplicăm doar o singură dată”, afirmă tânărul.
Acest nivel redus al inputurilor este unul dintre elementele care contribuie la atractivitatea economică a culturii. Într-un an în care preţurile de valorificare sunt bune, fiecare economie realizată la hectar se reflectă direct în marja obţinută de fermier.
O cultură pretenţioasă la semănat
Costurile reduse nu înseamnă însă că macul este o cultură lipsită de provocări. Dimpotrivă, una dintre condiţiile esenţiale pentru reuşita culturii este pregătirea foarte bună a terenului. Deoarece seminţele de mac sunt extrem de mici, e nevoie să se obţină un pat germinativ foarte fin şi uniform.
O pregătire necorespunzătoare, consideră el, poate afecta răsărirea şi poate compromite încă din primele faze potenţialul culturii. „Trebuie să creezi un sol foarte uniform şi foarte fin, pentru că bobul este foarte mic. Dacă reuşeşti acest lucru şi cultura începe să crească bine, atunci lucrurile se simplifică foare mult”, susţine fermierul.
După răsărire, cultura se poate dezvolta cu un nivel relativ redus de intervenţii, ceea ce contribuie la menţinerea costurilor sub control. Tocmai această combinaţie dintre cerinţele tehnologice specifice la înfiinţare şi necesarul redus de inputuri ulterior reprezintă una dintre particularităţile macului.
Macul şi grâul pentru pizza, în topul culturilor profitabile
Macul nu este însă singura cultură cu valoare adăugată ridicată din ferma lui Szirmai Balázs. Exploataţia cultivă şi o varietate specială de grâu destinată producţiei de făină de înaltă calitate pentru pizza.
Citeşte şi:
Pariul lui Antoniu Avrămuţ: cultura de mac
„Producem un grâu special pentru făină de pizza de foarte bună calitate. Acesta este unul dintre cele mai profitabile, iar macul este, de asemenea, foarte profitabil, dacă faci lucrurile corect”, constată Balázs.
În structura culturilor din ferma sa se regăsesc şi orzul, rapiţa şi facelia. Însă, în calculul economic al fermei, macul şi grâul destinat industriei de panificaţie premium se află în prezent în topul profitabilităţii.