O oaie cu nume propriu, un certificat de adopţie şi posibilitatea de a urmări, prin fotografii şi informaţii periodice, diferite momente din viaţa animalului şi activitatea crescătorului. Acesta este conceptul din spatele iniţiativei „Adoptă o oaie”, lansată de platforma Hambar.
Într-o perioadă în care majoritatea alimentelor ajung la consumatori prin lanţuri comerciale complexe, legătura dintre produs şi locul în care acesta este obţinut a devenit tot mai puţin vizibilă. Brânza este cumpărată de pe raft, însă puţini dintre cei care o consumă cunosc animalele de la care provine laptele, crescătorul care se ocupă de ele sau munca necesară pentru obţinerea produsului.
Proiectul „Adoptă o oaie”, dezvoltat de doi antreprenori cu experienţă în retail, comerţ online şi servicii de livrare, încearcă să schimbe această perspectivă. Ideea este ca persoana care participă să nu fie doar un cumpărător de produse lactate, ci să dezvolte o legătură cu un animal real şi cu gospodăria în care acesta este crescut.
O adopţie simbolică, dar cu o oaie reală
Conceptul presupune alegerea şi adoptarea simbolică a unei oi dintr-o fermă participantă la proiect. Fiecare animal va putea fi identificat prin codul individual de la ureche, iar persoana care îl adoptă va avea posibilitatea să îi aleagă un nume. Participarea va fi însoţită de un certificat de adopţie, care va marca această legătură.
Spre deosebire de o simplă contribuţie financiară în beneficiul unui crescător, iniţiativa este gândită ca o experienţă desfăşurată în timp. Echipa Hambar lucrează la un mecanism prin care participanţii să primească informaţii şi imagini despre diferitele etape din viaţa animalului şi despre activitatea fermei.
Astfel, consumatorul va avea ocazia să înţeleagă mai bine succesiunea etapelor care stau în spatele unui produs alimentar şi să descopere o parte din activitatea cotidiană a crescătorului.
Mai mult decât un abonament la produse lactate
Din punct de vedere economic, modelul presupune plata unei taxe care se transformă într-un abonament şi, ulterior, în produse. Cu toate acestea, reprezentanţii Hambar nu îşi doresc ca proiectul să rămână doar o formă de precomandă sau un fel de raft virtual pentru produsele unei ferme.
„Componenta de experienţă şi comunicare este la fel de importantă ca partea comercială. Participanţii vor putea urmări povestea animalului adoptat, vor afla ce se întâmplă în gospodărie şi vor înţelege mai bine cum sunt obţinute produsele pe care le primesc”, susţine Călin Costinaş, cofondator al platformei Hambar.
O legătură cu viaţa satului, nu doar cu animalul adoptat
În spatele iniţiativei se află şi dorinţa de a readuce în atenţie relaţia pe care oamenii o aveau, în trecut, cu agricultura şi creşterea animalelor. Pentru generaţiile anterioare, legătura cu lumea satului era mult mai firească. Vizitele la bunici sau la rudele din mediul rural îi puneau pe copii în contact direct cu animalele, cu activităţile gospodăreşti şi cu oamenii care produceau hrana. Un produs precum brânza nu era doar un aliment cumpărat, ci era asociat cu oaia, cu ciobanul şi cu gospodăria din care provenea.
Astăzi, această conexiune s-a diminuat. Produsele ajung la consumator prin intermediul rafturilor comerciale, iar povestea celor care le realizează rămâne, de cele mai multe ori, necunoscută. „Raftul a transformat produsul într-un produs fără viaţă. Noi încercăm să aducem înapoi această legătură emoţională cu produsul şi cu producătorul”, explică Costinaş.
Poveştile crescătorilor, parte din identitatea proiectului
Un element important al iniţiativei este accentul pus pe autenticitatea producătorilor. Hambar nu urmăreşte doar să prezinte produsele, ci şi oamenii şi familiile care se află în spatele lor. În aplicaţie, fiecare producător are asociată o pagină proprie, unde sunt prezentate fotografii, localizarea, povestea familiei şi modul de realizare a produselor. Echipa vizitează gospodăriile şi verifică activitatea acestora, astfel încât informaţiile prezentate consumatorilor să reflecte realitatea din teren.
Unele dintre poveştile descoperite în această activitate sunt legate de familii care au păstrat tradiţia creşterii animalelor timp de mai multe generaţii. Călin Costinaş aminteşte cazul unui producător din zona Sibiului care, cercetându-şi arborele genealogic, a descoperit că familia sa are o tradiţie pastorală care datează de câteva secole.
„Astfel de istorii arată că în spatele unui produs artizanal se pot afla nu doar o reţetă şi o tehnică de preparare, ci şi o moştenire familială şi o legătură profundă cu un anumit teritoriu”, afirmă fostul directorul general adjunct al PROFI România.
Hambar, o platformă dedicată micilor producători
Proiectul „Adoptă o oaie” face parte dintr-o iniţiativă mai amplă prin care Hambar încearcă să faciliteze accesul producătorilor mici şi mijlocii la consumatorul final. Platforma a pornit de la dificultăţile pe care aceştia le întâmpină în relaţia cu reţelele convenţionale de distribuţie, unde sunt necesare volume mari, continuitate şi o capacitate logistică pe care multe afaceri artizanale nu o pot asigura.
În prima etapă, accentul a fost pus pe produse procesate, precum zacusca, siropurile, brânzeturile, berea artizanală şi vinurile, urmând ca ulterior să fie dezvoltate şi categoriile de legume şi fructe proaspete.
Un alt obiectiv este sprijinirea producătorilor prin mecanisme de finanţare în avans. Pentru a limita riscurile, sumele plătite de consumatori sunt colectate într-un cont şi urmează să fie transferate producătorilor în tranşe, pe măsura derulării activităţilor asumate.
Citeşte şi:
Pavel Iovăneasă: „Nu putem face procesare termică a laptelui în vârful muntelui”
Potrivit lui Călin Costinaş, platforma are deja aproximativ 230 de producători înscrişi în aplicaţie, iar alţi peste 400 se află în diferite etape de contractare. Pe termen mai lung, modelul „Adoptă o oaie” ar urma să fie extins şi către alte categorii, precum vacile, caprele sau pomii fructiferi. Intenţia este ca fiecare iniţiativă să păstreze aceeaşi componentă de apropiere dintre consumator, producător şi sursa alimentelor.