Piața grâului durum a intrat în sezonul 2026/27 cu recolte mai mici în principalele regiuni producătoare din America de Nord și cu o producție în scădere și la nivelul Uniunii Europene. În aceste condiții, calitatea recoltei devine un criteriu important pentru formarea prețurilor. În SUA și Canada, ploile din perioada recoltării au afectat uniformitatea boabelor, iar diferențele dintre loturile care îndeplinesc cerințele industriei de morărit și cele cu parametri inferiori sunt tot mai vizibile.
Grâul durum este o varietate de grâu utilizată în principal pentru obținerea grișului, a pastelor făinoase și a unor produse de panificație. Are un conținut ridicat de proteine și gluten, iar caracteristicile boabelor, în special sticlozitatea, culoarea și capacitatea de extracție a grișului, determină valoarea sa comercială. Spre deosebire de grâul comun, pentru durum nu este suficientă evaluarea exclusivă a conținutului de proteină. Procesatorii urmăresc și culoarea galbenă intensă, uniformitatea și comportamentul boabelor în procesul de măcinare.
Uniunea Europeană: producție de aproximativ 7,7 milioane de tone
În Uniunea Europeană, producția de grâu durum pentru sezonul 2026/27 este estimată la aproximativ 7,7 milioane tone, cu peste 300.000 de tone sub nivelul sezonului precedent. Estimările Comisiei Europene din 30 octombrie indică 7,67 milioane tone, în timp ce prognoza Coceral din septembrie se situează la aproximativ 7,57 milioane tone.
Suprafața cultivată a fost de aproximativ 2 milioane de hectare, pe fondul reducerii interesului pentru această cultură în mai multe regiuni europene. Potrivit datelor MARS, suprafața se situează sub media ultimilor cinci ani. Evoluția este importantă pentru piața europeană, deoarece Italia, Franța, Spania și Grecia se numără printre principalii producători și consumatori de grâu durum.
În România, cultura rămâne una de nișă. Pentru 2026, producția este estimată la aproximativ 54.000 tone, obținute de pe circa 14.000 hectare, cu un randament mediu de 3,9 tone/hectar. Volumul redus arată că România are o contribuție modestă la oferta europeană de durum. Totuși, producția internă poate acoperi o parte din necesarul procesatorilor, în timp ce piața europeană rămâne dependentă de importuri pentru completarea disponibilului.
SUA și Canada: recolte mai mici, dar diferențe mari de calitate
În America de Nord, reducerea producției este însoțită de probleme de calitate generate de condițiile meteorologice din timpul recoltării.
În Statele Unite, USDA estimează producția de grâu durum din 2026 la 1,76 milioane tone, în scădere cu aproximativ 24% față de cele 2,34 milioane tone înregistrate în 2025. Stocurile americane la 1 septembrie 2026 însumau 1,71 milioane tone, iar stocurile finale pentru sezonul 2026/27 sunt estimate la aproximativ 650.000 tone.
Potrivit raportului de calitate publicat de US Wheat Associates, recolta americană de durum a avut un conținut mediu de proteină de 14,5%, peste nivelul din sezonul precedent și peste media ultimilor cinci ani. În schimb, procentul boabelor sticloase (vitreous kernel content), un indicator important pentru industria de procesare, a coborât la 77%, comparativ cu 84% în anul anterior. Rata de extracție a grișului a scăzut la 54%, de la 58,8% în sezonul precedent.
În Canada, principalul exportator mondial de grâu durum, Statistics Canada estimează o producție de 6,42 milioane tone în 2026, față de 7,31 milioane tone în sezonul precedent. Scăderea este de aproximativ 12,2%. Potrivit Agriculture and Agri-Food Canada, oferta totală canadiană este estimată la 7,52 milioane tone, cu 4% sub nivelul din 2025/26, dar cu 26% peste media ultimilor cinci ani. Exporturile sunt prognozate la 5,05 milioane tone, în timp ce stocurile finale ar putea ajunge la 1,5 milioane one, față de 1,1 milioane tone în sezonul anterior.
Canada a reprezentat aproximativ 62% din comerțul mondial cu grâu durum în sezonul 2025/26. Uniunea Europeană a fost principala piață de import pentru această origine, cu o pondere de 28% din importurile mondiale, urmată de Algeria și SUA.
Și în cazul recoltei canadiene, ploile din perioada recoltării au creat diferențe de calitate între regiuni. Mai mult de 65% dintre probele analizate au fost încadrate în primele două clase de calitate, însă evaluările inițiale au indicat o pondere mai redusă a grâului de cea mai bună clasă în zonele afectate de precipitații.
Calitatea poate determina diferențele de preț în sezonul 2026/27
Pentru piața grâului durum, disponibilitatea totală nu pare să fie principala problemă în acest moment. În America de Nord există volume suficiente pentru alimentarea pieței, însă diferențele dintre loturile care îndeplinesc cerințele procesatorilor și cele cu parametri inferiori pot determina prime de preț mai mari pentru marfa de calitate superioară.
Cu o producție europeană în scădere și loturi nord-americane neuniforme, procesatorii din UE vor căuta grâu durum cu sticlozitate și culoare bune. În același timp, loturile americane și canadiene de calitate inferioară trimise la export vor concura direct cu durumul european mai slab. Fermierii români care au grâu durum în depozit ar trebui să își analizeze loturile înainte de vânzare (sticlozitate, culoare, masă hectolitrică) și să negocieze pe baza acestor parametri, nu doar pe baza proteinei. Anul acesta, prima de calitate poate conta mai mult decât cotația de bază.