Mă număr printre cei care consideră că Florin Barbu a fost, foarte probabil, cea mai bună variantă de ministru al Agriculturii, în ultimii trei ani. Atât timp cât bugetul de stat a putut fi folosit, în mod privilegiat, pentru acoperirea unor pierderi suferite de fermieri, din motive neimputabile lor, spatele politic al ministrului Barbu a fost cea mai bună politică agricolă ce se putea face în România. Pragmatic, la rece, fără clișee și fără naivități. Realpolitik. Și pentru că a ținut acest sistem în stare de funcționare, Florin Barbu trebuie apreciat. Eu unul, cel puțin, o voi face. Are dreptate ministrul Agriculturii că, fără aceste ajutoare, falimentele fermierilor ar fi fost incomparabil mai multe.
Și nimic nu este mai important, cel puțin pentru mine, ca fermierii să nu piardă războiul, chiar dacă, în mod evident, s-au pierdut niște lupte. Din acest motiv, repet, am spus și o voi spune, de fiecare dată, că Florin Barbu a fost un foarte bun ministru al Agriculturii pentru majoritatea fermierilor români, chiar dacă aceștia, cel puțin unii dintre ei, nu vor să o recunoască.
Doar că în politică, victoriile trecute nu țin loc de victorii viitoare. Poate cumpără un pic de timp, în prezent. Doar că timpul nu mai are răbdare cu Florin Barbu. Și asta dintr-un motiv foarte simplu: pentru a reuși, măcar pe termen scurt, ministrul Barbu trebuie să își schimbe strategia. Actuala strategie este foarte păguboasă, și pentru el, dar și pentru fermieri.
În urmă cu câteva ore, Florin Barbu a postat un clipuleț, la o stație de pompare, în care zice, extrem de încruntat, că în ciuda mizeriilor din presă, care se spun despre el, el nu se lasă până nu irigă 2.700.000 de hectare în România. Acest tip de autovictimizare, care e frecvent la politicieni, nu arată nici determinare, nici intransigență și nici vreo mare viziune. Arată doar disperare, teamă, nesiguranță, cum vreți să îi ziceți. Și într-un partid de animale de pradă, cum este PSD (politica este un joc de prădători, fără dubiu), toate aceste spaime, manifestate public, nu fac decât să șubrezească spatele politic al ministrului Agriculturii.
Nu este nicio mizerie de presă că, din cauza aroganței, Florin Barbu și-a stricat relația cu ministrul de Finanțe, Alexandru Nazare. Nu sunt fan al lui Nazare, dar interesul fermierilor cere să fii în relații foarte bune cu acesta, că altfel rămâi fără bani, cum e cazul acum. Nu este nicio mizerie de presă că, din cauza aceleiași aroganțe, Florin Barbu a încercat să își însușească meritele lui Tanczos Barna în menținerea ANT la nivel european. Nimeni nu l-a pus pe ministrul Agriculturii să îl facă prost pe Sebastian Cernic, președintele Comisiei de Agricultură din Senat. Faza cu prostia e ca betonul, o știți. Nimeni nu l-a pus pe ministrul Agriculturii să promită ce știa că nu va putea îndeplini, cu angajamentul că, altfel, își dă demisia în 100 de zile. Toate acestea sunt greșeli, și sunt greșeli strategice, nu tactice, pe care Florin Barbu, cel pe care îl cunosc eu, nu le-ar fi făcut niciodată.
Iar motivul pentru care am decis, după o atentă chibzuință, să îmi exprim public această opinie este că, dincolo de politică, de persoane, de mize mărunte, aceste greșeli ale ministrului Barbu încep să îi afecteze pe fermieri, în mod direct. Și din acest motiv, ministrul Agriculturii, Florin Barbu, trebuie să înțeleagă că nu este victima nimănui, decât, poate, a propriilor decizii și atitudini.