Producem mult, avem terenuri agricole, ferme, oameni și resurse, dar reușim să transformăm prea puțin din acest potențial în valoare economică.
Nu ducem lipsă de ferme, de muncă sau de potențial agricol. Dar între ceea ce producem și valoarea economică pe care o obținem există o diferență care ne costă competitivitatea.
România, de peste trei ori sub media UE la valoarea adăugată în industria alimentară
18.800 de euro în România. 61.200 de euro în UE: aceasta este valoarea adăugată pe angajat în industria alimentară. Diferența nu este doar o statistică; e un semnal de alarmă despre capacitatea noastră de a transforma producția agricolă în valoare economică.
În spatele cifrelor se află o întrebare incomodă: cum poate o țară cu un potențial agricol atât de mare să valorifice atât de puțin din ceea ce produce?
Nu este suficient să numărăm hectare, tone și capacități de producție. Agricultura modernă se măsoară și în eficiență, procesare, tehnologie, organizare comercială și acces la piețe… Iar aici România are încă de recuperat.
Avem oameni și activitate economică, dar rezultate sub potențial
Industria alimentară românească a înregistrat în 2024 o cifră de afaceri de aproximativ 17 miliarde de euro, dar valoarea adăugată a fost de circa 3,3 miliarde de euro. În același timp, România a reprezentat aproximativ 4% din forța de muncă a industriei alimentare europene, dar numai 1,3% din cifra de afaceri a sectorului la nivelul UE. Avem oameni și activitate economică, însă rezultatele nu țin pasul cu dimensiunea europeană a sectorului.
Multe afaceri agroalimentare operează cu resurse financiare limitate, capacități reduse de investiții și acces dificil la piețe cu valoare mai mare. Fragmentarea producției, lipsa unor lanțuri comerciale stabile și integrarea insuficientă dintre fermă, procesare și piață limitează posibilitatea de a obține rezultate mai bune.
Fermierul resimte cel mai mult lipsa competitivității
Cine resimte efectele? Fermierul! Costurile de producție cresc, cerințele de calitate devin mai stricte iar concurența nu se oprește la graniță. Pentru a rămâne competitiv, nu mai este suficient să produci bine. Trebuie să poți depozita, negocia, procesa și vinde în condiții care să susțină investițiile viitoare.
CITEŞTE ŞI: Miere falsificată, carne cu trasabilitate suspectă și ulei de măsline contrafăcut. Sute de nereguli și suspiciuni de fraudă alimentară în UE. România apare în raportul Comisiei Europene
Procesarea, asocierea și tehnologia pot schimba ecuația
Aici ar trebui schimbată perspectiva. Procesarea nu este un simplu pas ulterior recoltării, ci o oportunitate economică. Asocierea nu înseamnă doar cumpărarea în comun a inputurilor, ci și construirea unei puteri comerciale. Tehnologia nu e un lux, ci un instrument pentru reducerea costurilor și creșterea eficienței.
Nu fiecare fermă trebuie să devină procesator și nici fiecare producător nu poate construi singur un brand. Dar agricultura românească are nevoie de legături economice mai puternice între producători, cooperative, procesatori și comercianți. Avem nevoie și de investiții care să genereze valoare, nu doar de capacități care să producă volume.
Producem! Dar performanța agricolă nu se oprește la poarta fermei…
Desigur, valoarea adăugată pe angajat nu măsoară direct profitul fermei sau venitul fermierului. Însă diferența față de media europeană arată că există un decalaj important de eficiență și competitivitate, care merită analizat fără cosmetizări…
Adevărata performanță agricolă nu se oprește la poarta fermei. Ea se vede în valoarea pe care întreaga economie reușește să o construiască pornind de acolo.
Editorial publicat în Revista Ferma – ediţia noiembrie 2026
NICOLETA DRAGOMIR
Redactor-şef Ferma Clasic Ferma Media Grup