Hambare pline, conturi goale. În fiecare campanie de recoltare, agricultura românească confirmă același paradox: dacă recolta este slabă, fermierii pierd din cauza secetei. Dacă recolta este bună, pierd din cauza prețurilor. Iar în spatele acestui paradox se află o problemă mai profundă: România produce, dar fermierii nu reușesc să păstreze suficient din valoarea creată.
Agricultura produce, dar nu creează suficientă valoare
Este un paradox pe care îl acceptăm de prea mult timp ca pe o fatalitate, deși el ascunde o problemă mult mai profundă: agricultura produce, dar nu reușește să creeze valoare pentru cei care muncesc pământul.
Anul acesta, estimările vorbesc despre una dintre cele mai bune producții de grâu din istoria recentă a României. În mod firesc, aceasta ar fi trebuit să fie o veste excelentă. Numai că piața spune altceva.
Oferta mare din bazinul Mării Negre și concurența acerbă de pe piețele internaționale au împins prețurile în jos iar mulți fermieri constată că o producție record nu înseamnă automat și profit.
Câți bani ajung, de fapt, în buzunarul fermierilor?
Situația nu este nouă. Se repetă aproape ciclic și scoate la iveală vulnerabilitățile structurale ale agriculturii românești. Vindem materie primă și cumpărăm produse cu valoare adăugată. Exportăm grâu și importăm făină, produse de panificație sau furaje.
În continuare, prea puțin din valoarea creată de lanțul alimentar rămâne în fermele românești.
Costurile cresc, marjele se reduc
Între timp, costurile de producție cresc. Motorina, inputurile, piesele de schimb, salariile și dobânzile continuă să apese asupra fermelor. În aceste condiții, un preț mic la recoltare poate transforma un an agricol bun într-un bilanț financiar dezamăgitor. Profitul dispare iar investițiile sunt amânate încă un sezon.
Agricultura între extreme climatice
În plus, agricultura românească trăiește între două extreme climatice. Într-o parte a țării se vorbește despre producții excelente, în alta despre culturi compromise de secetă, grindină sau furtuni.
Schimbările climatice nu mai reprezintă un risc viitor, ci o realitate economică prezentă iar România se află printre statele europene afectate de secetă și temperaturi extreme.
Fermierii au cultivat cu 353.000 de hectare mai puțin în 2026! Culturile la care au renunțat și cele care au câștigat teren
De la măsuri punctuale la reziliență
Problema este că, de fiecare dată când apare o criză, reacționăm punctual. Discutăm despre despăgubiri, credite sau amânări de rate. Sunt măsuri necesare, dar insuficiente.
Adevărata provocare este construirea unei agriculturi reziliente, capabile să producă profit chiar și atunci când piața este nefavorabilă.
Avem nevoie de investiții accelerate în irigații, depozitare și procesare, astfel încât fermierii să nu mai fie obligați să vândă imediat după recoltare, în momentul în care prețurile sunt cele mai mici. Avem nevoie de cooperative funcționale, care să negocieze mai bine și să ofere acces la piețe mai avantajoase.
Avem nevoie de politici care să încurajeze valoarea adăugată în România, nu doar exportul de materii prime.
Performanța agriculturii se măsoară în profitabilitate, nu neapărat în hambare pline
Recoltele record sunt importante, dar poate că adevărata măsură a performanței agriculturii nu ar trebui să fie numărul de tone recoltate, ci numărul fermelor care rămân profitabile după închiderea campaniei. Pentru că o agricultură nu poate fi considerată performantă dacă fermierii ei produc din ce în ce mai mult și câștigă din ce în ce mai puțin…
Editorial publicat în revista Ferma, ediția august 2026
NICOLETA DRAGOMIR
Redactor-şef Ferma Clasic Ferma Media Grup