Solul nu este doar suportul culturilor. Prin procese fizice, chimice și biologice, el funcționează ca un sistem natural de filtrare și transformare. Apa care pătrunde în sol interacționează cu particulele minerale, materia organică și microorganismele, iar o parte dintre substanțele pe care le transportă poate fi reținută sau transformată înainte de a ajunge în straturile mai profunde.
Această capacitate nu este însă nelimitată. Atunci când solul este încărcat excesiv cu nutrienți sau cu substanțe poluante, echilibrul său poate fi afectat, iar o parte dintre acestea poate ajunge în plante sau în apa freatică. De aceea, protejarea solului înseamnă și protejarea apei și a calității producției agricole.
Un rol esențial îl are materia organică. Resturile vegetale și alte materiale organice sunt descompuse cu ajutorul organismelor din sol, iar nutrienții pot fi reutilizați de plante. O parte din această materie se transformă în humus, componentă importantă pentru fertilitatea solului. Un conținut bun de humus contribuie la o structură mai bună a terenului, la reținerea apei și la disponibilitatea elementelor nutritive pentru culturi.
Sub suprafața terenului există, de fapt, un ecosistem extrem de bogat. Solul găzduiește peste un sfert din biodiversitatea planetei, iar bacteriile, ciupercile și alte organisme microscopice participă la descompunerea materiei organice și la circuitul nutrienților. Unele dintre ele fixează azotul din atmosferă și îl fac disponibil plantelor. De aceea, introducerea leguminoaselor în rotația culturilor poate contribui la reducerea necesarului de îngrășăminte minerale cu azot.
Pentru fermier, întrebarea importantă este: de ce are nevoie, concret, solul? Răspunsul nu poate fi același pentru toate terenurile. Studiile agrochimice permit evaluarea nivelului de nutrienți și identificarea unor dezechilibre, iar studiile pedologice arată caracteristicile solului, potențialul său de fertilitate și culturile pentru care este mai potrivit.
Specialiștii recomandă efectuarea periodică a analizelor agrochimice la aproximativ patru ani pe terenurile neirigate și trei ani pe cele irigate, iar în cazul culturilor horticole ori de câte ori situația o cere. Informațiile obținute îi permit fermierului să stabilească mai corect fertilizarea și să evite atât carențele, cât și aplicarea inutilă sau excesivă a unor nutrienți.
Studiile pedologice sunt utile și atunci când se pregătesc investiții care schimbă modul în care terenul este folosit, de la irigații și desecare până la lucrări pentru combaterea eroziunii sau înființarea unor plantații pomicole și viticole. Cunoașterea terenului ajută la alegerea unor soluții potrivite și la evitarea intervențiilor care pot accentua problemele existente.
Analizele sunt importante și pentru identificarea unor probleme care nu se văd cu ochiul liber. În anumite zone, solurile pot avea, în mod natural sau ca urmare a activităților umane, concentrații ridicate de metale grele ori alte substanțe poluante. Acestea pot influența calitatea producției agricole. La polul opus, unele terenuri pot avea carențe de elemente esențiale, precum zincul, care se pot reflecta în nutriția plantelor și a animalelor.
De aceea, fertilizarea corectă nu înseamnă aplicarea unei cantități cât mai mari de îngrășăminte, ci completarea a ceea ce lipsește, în funcție de sol și de necesarul culturii. Rotația culturilor, folosirea materiei organice, introducerea leguminoaselor și evitarea supraîncărcării terenului sunt exemple de practici care ajută la păstrarea fertilității și la folosirea mai eficientă a resurselor.
Această legătură dintre sol, producția agricolă, mediu și sănătate se regăsește și în Proiectul RAPID – Prevenirea și Reducerea Poluării din Spațiul Rural, derulat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și finanțat printr-un acord de împrumut între România și Banca Mondială. Prin investiții, transfer de cunoștințe și promovarea bunelor practici agricole, proiectul urmărește reducerea presiunii agriculturii asupra solului, apei și aerului și utilizarea mai atentă a nutrienților și a celorlalte resurse din fermă.
Pentru consumator, toate acestea se traduc într-o idee simplă: calitatea hranei nu începe pe raft și nici la recoltare. Începe în teren, cu un sol cunoscut, echilibrat și îngrijit astfel încât să își păstreze fertilitatea și capacitatea de a susține producția agricolă pe termen lung.
Mai multe informații despre Proiectul RAPID sunt disponibile pe www.apanoastra.ro.
