„Semințele negre” aduc profit, dar și stres cât pentru un preinfarct – spune Liviu Dincă, consultant tehnic la SC Agromec Vișina SA.
Acesta privește agricultura din acest an dincolo de tonele obținute la hectar. Pentru el, adevărata problemă este eficiența economică și presiunea psihică asupra fermierului, într-un sistem în care costurile cresc, iar siguranța vânzării dispare.
„SEMINȚELE NEGRE” ADUC PROFIT, DAR ȘI STRES
Rapița și floarea-soarelui rămân printre cele mai rentabile culturi, însă seceta, costurile energiei, dobânzile și lipsa cumpărătorilor pun o presiune tot mai mare pe fermieri.
„Din punct de vedere al producțiilor, anul a fost normal. Din punct de vedere al eficienței economice, însă, a fost mai rău decât anul trecut”, spune Liviu Dincă, promotor al agriculturii regenerative.
La Agromec Vișina, rapița a ocupat aproximativ 2.000 de hectare, cultura fiind considerată una dintre cele mai interesante economic.
„Cele mai profitabile culturi sunt cele cu semințe negre: rapița și floarea-soarelui”, afirmă Dincă.
RAPIȚA: INVESTIȚIE MARE, RISCUL ÎNCĂ DE LA SEMĂNAT
Rapița are însă și o particularitate: investiția este mare, iar riscul începe chiar din momentul semănatului.
„Când un sac de rapiță costă 1.300-1.400 de lei, te provoacă chestia asta. Nu știi dacă răsare. Ai cumpărat sămânța, ai luat pământ, dai sau nu îngrășăminte… Toate aceste griji te macină pe interior.”
În plus, cultura este dependentă de condițiile climatice. „Din luna iunie nu a mai plouat”, spune Dincă, iar în zonele neirigate perspectivele sunt îngrijorătoare: „În multe zone unde a fost neirigat, producțiile vor fi extraordinar de mici.”
Pentru sezonul următor, chiar dacă are sămânța pregătită, fermierul nu știe încă ce suprafață va semăna cu rapiță. Seceta poate schimba radical planurile.
CITEȘTE ȘI: Agromec Vișina elimină complet grâul din asolament după 35 de ani de cultivare neîntreruptă. De ce pariază totul pe oleaginoase?
AGRICULTURA ESTE ȘTIINȚA CULTURILOR RENTABILE
Dincă îl invocă pe marele agronom Gheorghe Ionescu-Șișești, care spunea: „Cine nu știe să cultive rapiță, să învețe să o cultive”. Ideea se leagă perfect de realitatea actuală: agricultura trebuie să producă, dar mai ales trebuie să producă profitabil.
„La rapiță consumul de energie este mai mic. Consumă mai puțină motorină decât grâul. Și logistic este mai ieftin: una este să recoltezi câteva tone de rapiță și alta este să recoltezi șapte-opt tone de grâu”, explică Dincă.
GRÂUL CUMPĂRĂ TOT MAI PUȚINĂ ENERGIE
Un indicator prezentat de fermier arată cât de mult s-a schimbat ecuația economică. În 2015, cu un kilogram de grâu se puteau cumpăra aproximativ doi kilowați-oră, în timp ce în 2026 sunt necesare aproximativ două kilograme de grâu pentru aceeași cantitate de energie.
„Tot ce se folosește în agricultură are la bază sistemul energetic. Transportul, motorina, piesele, consumabilele au crescut. Iar când energia este scumpă, pâinea este scumpă. Grâul este esențial”, spune Liviu Dincă.
TERENURI DE 6.000-7.000 EURO/HA ȘI CREDITE CU DOBÂNZI DE 11-12% PE AN
La toate acestea se adaugă prețul terenului și costul creditării. La terenuri care valorează 6.000-7.000 de euro/ha și dobânzi de 11-12% pe an, costul finanțării poate ajunge la sute de euro pe hectar anual.
„800-1.000 de euro pe hectar pe an numai dobândă. Cum să fie sustenabilă afacerea cu așa ceva? Niciodată!” – Liviu Dincă.
FERMIERUL, ÎNTRE SECETĂ ȘI BANCĂ
În aceste condiții, problema nu mai este doar cât produce fermierul, ci dacă reușește să transforme producția în profit.
„Până nu termin tot de luat din câmp, nu pot să dau o concluzie”, spune Dincă, care ia în calcul și depozitarea producției, în funcție de evoluția pieței.
Pentru că după recoltare urmează o altă luptă: găsirea cumpărătorului și obținerea unui preț care să acopere costurile.
IAR PESTE SECETĂ, PREȚURI ȘI DOBÂNZI SE AȘAZĂ PRESIUNEA PSIHICĂ…
„Stresul psihic al fermierului, acumulat în timpul recoltatului, lipsa cumpărătorilor, toate acestea au făcut ca, de multe ori, să-și piardă răbdarea psihică.”
De aici și concluzia lui Liviu Dincă: „Agricultura are nevoie ca fermierul să fie stabil din punct de vedere psihic și economic.”
Poate aceasta este, în fond, una dintre marile probleme ale agriculturii românești: nu este suficient să produci. Trebuie să poți supraviețui economic până la următoarea recoltă.
Iar „semințele negre” – rapița și floarea-soarelui – pot aduce profit. Dar, după cum spune Dincă, pot aduce și atât de multe griji încât fermierul ajunge să plătească nu doar cu bani, ci și cu propriul echilibru.
„N-am văzut pe nimeni trecut de 50 de ani, cultivator de rapiță, cu părul negru în cap. Și n-am văzut un mare cultivator de rapiță, la 55 de ani, fără să fi făcut cel puțin un preinfarct.”
Este o afirmație spusă cu umor amar, dar care concentrează presiunea sub care lucrează astăzi mulți producători agricoli.