
La 69 de ani, Baciul Vasilică din Pianu de Sus, Strungari, jud. Alba, continuă să facă ceea ce a făcut aproape toată viața: ciobănie.
De 55-56 de ani, muntele, turma și stâna i-au fost casă și meserie. Vara urcă în Gârdomanu, în Masivul Godeanu, iar iarna coboară la Jimbolia, unde și-a cumpărat pământ și și-a făcut casă după Revoluție. Anul acesta a avut aproximativ 2.500 de oi la munte și alte 700 acasă.
„De vreo 55-56 de ani fac ciobănie. Alta n-am făcut. Am făcut armata și ciobănie. Moșu-meu și din toate părțile au fost ciobani. Tata nu, tata a fost domn, nu a crescut oi”, povestește Baciul Vasilică.
A început cu 20-30 de oi, după armată. În 1979 a urcat pentru prima dată în Gârdomanu, chiar în locul unde, după atâția ani, avea să trăiască una dintre cele mai tensionate nopți din viața lui.
Vezi AICI un videoreportaj cu Baciul Vasilică publicat de canalul de youtube Bobb 11: 2000 DE OI ŞI UN SINGUR CIOBAN | O întrebare grea despre soarta oilor din România
SINGUR CU 2.700 DE OI ÎN CREIERII MUNȚILOR
Cea mai grea problemă a oieritului de astăzi, spune baciul, nu mai este lipsa de pășune, ci lipsa oamenilor:
„A fost greu, că am fost singur la 2.000 de oi din primăvară. N-am avut om. Am avut unul zece zile și a dezertat. Nu mai sunt ciobani, numai boschetari.”
Spune că este dispus să plătească bine un om serios: „Salariul la un cioban începe de la 3.000 de lei și ajunge la 10.000 de lei pe lună, cu mâncare și țigări cu tot. Și tot nu-i găsești. Mai bine plătești pe unul cu 10.000 decât pe unul cu 4-5.000, că n-ai spor cu el”.
„BĂTALUL ÎI ȘEFUL CÂRDULUI”
Cum poate un singur om să controleze o turmă de peste 2.000 de oi în creierii munților și să țină piept animalelor sălbatice?
Răspunsul stă și în bătali.
„Bătalul îi șeful cârdului. Trebuie să fie blând, să vină după tine. El pleacă primul și după el pleacă toată turma. Ai doi-trei bătali buni, cu clopotele pe ei, și duci 2.000 de oi” – Baciul Vasilică
Noaptea cu ursoaica cât un măgar
În Gârdomanu, departe de lume, pericolele sunt reale. Noaptea în care ursoaica a venit de trei ori la stână a rămas de pomină.
„La 10 jumate a venit cu puiul, s-a băgat între oi. M-am ținut cu câinii după ea, am întors-o. La 1 jumate a venit iară. La 3 a venit a treia oară și când a văzut că n-are șansă, s-a dus. Un pui avea, dar ursoaica era mare, mai mare ca un măgar”, își amintește.
Acum ține stâna cu 23 de câini, împărțiți în patru cârduri, și cu 2-3 batali buni – berbecii blânzi, cu clopote mari, care sunt șefii turmei. „El pleacă primul și după el pleacă toată turma. Ăsta-i rolul batalului”, ne-a spus oierul.
O TURMĂ PE ACEEAȘI LINIE DE SÂNGE DE 30 DE ANI
Vasilică nu amestecă rasele. Spune că turma sa păstrează de aproximativ 30 de ani aceeași linie de sânge, după ce a cumpărat 240 de oi din Orăștioara de Sus.
„Tot numai aceeași rasă, de Luncani, de pe Valea Orăștiei. Le zicem oi moi, plăpânde, dar știu să umble după mâncare. Nu-s ca Bucălăile de Jina, de Poiană și Novaci, alea-s hieroase, mai rezistente.”
De ce nu le amestecă?
„Dacă bagi 100 de pe Valea Jiului, îți umblă ca caprele.”
Pentru un om care a petrecut peste jumătate de secol printre oi, astfel de diferențe nu sunt simple vorbe. Sunt observații adunate din zeci de ani de mers cu turma.

„PENTRU CE SĂ OMORI 500 DE OI DACĂ AI 30 BOLNAVE?”
Când vine vorba despre pesta micilor rumegătoare, baciul are o opinie categorică.
„Au venit doi medici bătrâni de la București și au spus că oile nu trebuie omorâte, trebuie tratate. Care-s bolnave le separi, le tratezi și restul le faci injecții. Pentru ce să omori 500 de oi dacă ai 30 bolnave? Dacă-s 10 bolnavi în sat, omorâm tot satul?”, declara oierul pentru canalul de youtube Bobb 11: 2000 DE OI ŞI UN SINGUR CIOBAN | O întrebare grea despre soarta oilor din România!
Este punctul de vedere al unui crescător care privește turma nu doar ca pe o afacere, ci ca pe munca unei vieți.
NU A VÂNDUT NIMIC. DAR NICI NU SE LASĂ
Anul acesta nu a vândut miei. A oprit aproximativ 600 la supt.
Brânza o valorifică prin băieții săi, care au magazine în Jimbolia și Timișoara, însă spune că piața merge tot mai greu.
„Cu brânza merge foarte greu. La angro nu mai trece, n-are lumea bani. E sărăcia mai mare pe capul nostru”, povestește oierul.
În toamnă intenționează să scoată la vânzare aproximativ 500 de oi, la 200 de euro bucata, și alte 200 de mioare, fruntea, la 300 de euro bucata.
Un model de business bazat pe reproducție internă și păstrarea aceleiași linii genetice, nu pe specula Caritas, cum glumește el despre un consătean: „A vândut oile și-a pus banii la Caritas și n-a mai luat nimic”.

DOUĂ GENERAȚII. DOUĂ TURME. APROAPE 4.700 DE OI ÎN ACEEAȘI FAMILIE
Are și un băiat care continuă meseria. Și el are aproximativ 2.000 de oi.
„El stă cu casa lui, cu familia lui, la treaba lui. Eu la a mea. El are 1.000 de mânzări, 1.000 de sterpe. Nu le punem împreună”, a declarat pentru Revista Ferma Baciul Vasilică.
Două generații. Două turme. Aproape 4.700 de oi în aceeași familie.
Iar când îl întrebi pe Baciul Vasilică dacă se gândește să renunțe la oi, răspunsul vine fără ezitare:
„La oi nu renunț până mor. Până atunci, nu”, ne-a spus în încheierea discuției noastre.
Vezi și: BACIUL CU 600 DE OI de pe Drumul Regelui: Vremea caldă a întârziat COBORÂTUL OILOR!
BACIUL CU 600 DE OI de pe Drumul Regelui: Vremea caldă a întârziat COBORÂTUL OILOR!


