România și Bulgaria, în centrul interesului pentru aprovizionare
Licitația algeriană permite origini opționale, iar traderii estimează că România și Bulgaria vor fi printre principalii furnizori ai volumelor cumpărate. Este posibilă și participarea unor origini din nordul Uniunii Europene, inclusiv din statele baltice. În piață există și discuții privind posibilitatea ca grâu rusesc să ajungă în Algeria prin porturile baltice, însă ruta presupune costuri logistice suplimentare și un risc mai ridicat pentru exportatori.
Costurile logistice urcă prețul final al grâului
România are un avantaj important prin proximitatea față de Marea Neagră și prin capacitatea portului Constanța de a asigura încărcarea unor volume mari pentru piețele din Africa de Nord și Orientul Mijlociu. Un preț de 319-321 dolari/tonă C&F oferă un reper favorabil pentru originea din regiune, mai ales într-o perioadă în care grâul disponibil din Rusia și Ucraina este mai dificil de livrat.
În același timp, piața rămâne competitivă. Prețul final pentru cumpărătorul algerian nu depinde doar de valoarea grâului, ci și de navlu, asigurare și disponibilitatea navelor. Creșterea față de licitația din august arată că importatorii sunt dispuși să plătească mai mult pentru securizarea volumelor.
Pentru fermierii români, licitația OAIC este un indicator important pentru evoluția prețurilor de export. Dacă Algeria și alți cumpărători din Africa de Nord continuă să plătească peste 300 de dolari/tonă C&F, cererea pentru grâul din bazinul Mării Negre poate rămâne susținută. Pe de altă parte, orice revenire a exporturilor rusești sau ucrainene ar putea readuce pe piață volume mai ieftine și ar reduce diferențialul de preț.
În prezent însă, comparația dintre cele două licitații OAIC arată o schimbare clară: în mai puțin de șase săptămâni, costul de achiziție al grâului pentru Algeria a crescut cu aproximativ 30 de dolari/tonă, într-un moment în care securitatea transportului maritim a devenit un factor direct în formarea prețurilor.