Preţurile cerealelor rămân o sursă majoră de nemulţumire pentru fermieri, însă presiunea nu se opreşte la poarta fermei. Preşedintele ROMPAN explică de ce nici procesatorii nu consideră că au libertatea de a dicta preţul pâinii.
Fermierii reclamă marje tot mai mici, în timp ce, în percepţia multora dintre ei, procesatorii şi retailerii ar avea o putere de negociere şi câştiguri mult mai mari.
Aurel Popescu, preşedintele ROMPAN (Patronatul Român din Industria de Morărit, Panificaţie şi Produse Făinoase), spune însă că realitatea din industria de morărit şi panificaţie este mai nuanţată pentru că şi procesatorii se confruntă cu presiuni puternice din partea pieţei şi a marilor retaileri.
„Fermierii au dreptate!”
Potrivit lui Aurel Popescu, din perspectiva industriei de morărit şi panificaţie, nivelul actual al preţurilor grâului poate fi considerat unul favorabil pentru procesatori. Acest lucru nu înseamnă însă că fermierii nu au motive să fie nemulţumiţi. „Preţurile sunt ca acum trei ani. Deci nici măcar ca acum un an. Au scăzut”, explică preşedintele ROMPAN, care consideră că situaţia trebuie privită în contextul pieţei internaţionale.
Preţul grâului, între bursă, fermier şi raft
În opinia sa, grâul este o marfă puternic influenţată de cotaţiile bursiere, iar România nu poate face abstracţie de evoluţiile de pe pieţele internaţionale. O posibilă intervenţie ar putea exista doar prin achiziţii publice importante pentru constituirea rezervelor de stat. O asemenea măsură ar putea contribui la degrevarea producătorilor agricoli de o parte din presiunea exercitată de oferta mare de cereale.
Cine câştigă, de fapt, în lanţul alimentar?
Una dintre percepţiile frecvent întâlnite în rândul fermierilor este aceea că procesatorii şi retailerii reuşesc să obţină marje considerabil mai mari decât producătorii agricoli. Preşedintele ROMPAN consideră că această percepţie trebuie nuanţată.
„Cei care fac comerţ întotdeauna câştigă. Noi nu facem comerţ. Noi cumpărăm grâu, îl facem făină, făina o facem pâine şi vindem la comercianţi, care ne «capsează» şi pe noi”. În cazul procesatorilor, presiunea vine inclusiv din creşterea costurilor de producţie. „De la 1 iulie, s-au majorat salariile, iar preţul gazelor naturale a crescut cu 30%. La acestea se adaugă energia electrică şi carburanţii. Toate astea sunt cheltuieli în plus”, subliniază Aurel Popescu.
Preţul pâinii este stabilit de piaţă
Deşi costurile de producţie au crescut, posibilitatea procesatorilor de a transfera aceste majorări în preţul produsului finit este limitată de piaţă. Întrebat cine stabileşte preţul pâinii, răspunsul lui Aurel Popescu este categoric: „Exclusiv piaţa!”
Preşedintele ROMPAN atrage atenţia că există inclusiv situaţii în care pâinea este comercializată la preţuri foarte mici, în special în cazul produselor marca proprie a marilor retaileri. „Am văzut pâine şi cu 90 de bani, pentru că e marcă din private label”, spune acesta.
În opinia sa, este imposibil ca un asemenea nivel de preţ să acopere costurile reale de producţie: „Dacă cineva gândeşte că o pâine, ca să o produci, te costă în cel mai fericit caz aproape de 2 lei, iar tu să o vinzi cu 90 de bani, nu se poate. Deci se vinde în pierdere”.
Grâul reprezintă 40% din costurile de producţie
Preţul grâului are, evident, o influenţă asupra preţului pâinii, însă nu este singurul element care determină costul produsului finit. Potrivit lui Aurel Popescu, materia primă reprezintă aproximativ 40% din cheltuielile unui procesator. Restul costurilor sunt generate în principal de energie şi forţa de muncă.
Astfel, chiar dacă preţul grâului ar scădea semnificativ, impactul asupra preţului final al pâinii nu ar putea fi proporţional, deoarece procesatorii trebuie să acopere şi celelalte categorii de cheltuieli. Situaţia este complicată şi de relaţia cu retailerii.
Citeşte şi:
GABRIEL STUPARU: „Vindem 14-15 kilograme de grâu pentru un litru de motorină. Este de neconceput!”
„Procesatorul poate solicita majorarea preţului atunci când cresc salariile, energia, combustibilul sau gazele, însă acest lucru nu înseamnă automat că retailerul acceptă solicitarea. Suntem la mâna lor”, recunoaşte preşedintele ROMPAN. Prin urmare, şi în cazul procesatorilor există o problemă de putere de negociere în cadrul lanţului alimentar.
Profitul, esenţial pentru competitivitatea industriei
În ceea ce priveşte marja considerată normală şi sustenabilă pentru un procesator, Aurel Popescu afirmă că aceasta ar trebui să fie de cel puţin 10%. „O marjă de numai 2-3% poate permite unei companii să funcţioneze, însă nu îi oferă suficient spaţiu pentru investiţii şi dezvoltare pe termen lung. Ai nevoie de cel puţin 10%”, explică Popescu.
„Dacă vrei să te înţepeneşti în ce eşti, te bucuri de 2-3% şi niciodată nu o să te dezvolţi. Dacă nu te dezvolţi, nu rezişti concentrării de capital”, consideră el. Potrivit reprezentantului ROMPAN, presiunea este cu atât mai mare cu cât industria trebuie să facă faţă acumulărilor de capital realizate de marii producători şi concurenţei companiilor din afara ţării.
Calitatea grâului contează: diferenţe de 20 euro/tonă
În actualul sezon, mai observă Aurel Popescu, diferenţa de preţ dintre grâul de panificaţie şi cel care are un conţinut de proteină sub 11,5%, poate ajunge la aproximativ 20 de euro/tonă. Problema pentru fermieri este însă că, în momentul recoltării, nu este încă foarte clară proporţia totală de grâu care îndeplineşte cerinţele de calitate pentru panificaţie.
„Dacă statul vrea să cumpere şi să bage în rezerva statului nişte cantităţi mari de grâu, să-i degreveze pe producătorii agricoli, asta ar fi o soluţie. În rest, piaţa merge. Nimeni nu se poate împotrivi preţului de bursă.”
AUREL POPESCU, preşedintele ROMPAN
Există grâu de panificaţie, dar deocamdată nu l-am identificat pe tot, ca să ştim că avem 30-40% bun”, afirmă preşedintele ROMPAN. În plus, grâul de panificaţie este căutat şi la export.
Traderii au contracte şi obligaţii comerciale, iar atunci când intră pe piaţă pentru a-şi asigura cantităţile, pot cumpăra rapid grâul de calitate. În acest context, există riscul ca procesatorii români să rămână cu o disponibilitate mai mare de grâu de calitate inferioară.
CÂTĂ PÂINE CONSUMĂ ROMÂNII?
În ceea ce priveşte necesarul intern, Aurel Popescu estimează că România consumă aproximativ 1,4 milioane de tone de pâine anual. Transformat în necesar de materie primă, acest consum înseamnă aproximativ 1,5 milioane de tone de grâu.
Preşedintele ROMPAN estimează consumul de pâine la aproximativ 68-70 kg pe cap de locuitor pe an, peste media europeană, indicată de acesta la circa 58 kg. Totuşi, constată el, diferenţa faţă de media europeană s-a redus în ultimii ani, pe fondul diversificării alimentaţiei şi al apariţiei şi dezvoltării altor tipuri de produse alimentare, inclusiv a celor de tip ”street food”.