Profesionist sau consumator?
Cred că relația dintre fermieri și corporații trebuie redefinită. Pe hârtie, fermierul și compania sunt doi profesioniști. În practică, în fața unui contract de vânzare a cerealelor, de achiziție de inputuri sau de finanțare, fermierul se află mult mai aproape de poziția unui consumator decât de cea a unui partener de negociere egal. Ca orice consumator, semnează contracte-cadru redactate de cealaltă parte, într-un domeniu care nu este al lui.
Mă întreb, așadar: în relația cu corporația, este fermierul un profesionist sau un consumator final? Cred că răspunsul corect este: ambele. Este profesionist când lucrează pământul și conduce ferma, dar este consumator când se află în fața unui contract pe care nu îl poate negocia și ale cărui riscuri nu le poate evalua pe deplin. Iar acolo unde este consumator, ar trebui să beneficieze de un cadru de sprijin, așa cum avem în cazul protecției consumatorilor.
Care este, de altfel, diferența dintre consumatorul casnic care semnează un contract cu furnizorul de energie și cei aproape 20% din populație care depind de contracte de vânzare a cerealelor cu comercianți internaționali? Ambii sunt vulnerabili în fața aceluiași dezechilibru de informație și putere și nu au cunoștințele care să le garanteze o protecție reală.
Situația actuală din piață arată o nevoie clară de reglementare în relația fermier–companii care poate completa oportun directivele existente privind practicile de pe lanțul agroalimentar. Este necesară o standardizare bazată pe contracte-tip pentru vânzarea recoltelor, achiziția de inputuri și creditare, cu reguli clare și mai multă transparență. Cred că merită discutată chiar și ideea unui mecanism de protecție inspirat, ca logică, din protecția consumatorului, precum și a unor proceduri de soluționare a disputelor adaptate la capacitatea reală a fiecărei părți, recunoscând că fermierii și companiile nu au resurse sau expertiză egale.
Aceasta este, de fapt, dezbaterea pe care ar trebui să o avem între fermieri, companii, finanțatori, Guvern, Parlament și autoritățile relevante. Iar acolo unde diferența de putere nu poate fi corectată doar prin cunoaștere și bune practici, este nevoie de un cadru care să recunoască această diferență și să-i limiteze efectele.
Nu vom elimina toate dezechilibrele, dar putem înceta să le considerăm normale doar pentru că “a semnat contractul”. Pentru un sector cu o asemenea greutate economică și socială, reechilibrarea acestor relații trebuie să devină o prioritate de politică publică, nu doar o constatare.
Opinie semnată de Jabbar Kanani, fondatorul și președintele Consiliului de Administrație al Agricover Holding, cu aproape 30 de ani de experiență în agricultura românească. A fondat Agricover în 2000 și a dezvoltat grupul având la bază un model de business inovator – o platformă integrată de agribusiness, finanțare și tehnologie, cu companii lider pe segmentele lor. Modelul construit de Agricover este specializat exclusiv în agricultură și dezvoltat în jurul nevoilor fermierilor și ale fermelor din România.