Pentru fermierii care lucrează terenuri în apropierea zonelor împădurite, pagubele provocate de animalele sălbatice au devenit o problemă tot mai dificil de gestionat.
Mistreţii, cervidele, urşii, lupii şi, mai nou, şacalii ajung pe suprafeţele agricole şi provoacă distrugeri importante culturilor. Este şi situaţia lui Gabriel Stuparu, fermier din Cipău, judeţul Mureş. Acesta spune că, în ultimii ani, presiunea exercitată de fauna sălbatică asupra culturilor a crescut, iar măsurile luate pentru controlul efectivelor nu sunt, în opinia sa, suficiente.
Mistreţii şi cervidele, printre principalele probleme
Stuparu consideră că una dintre cauzele acestei situaţii este creşterea efectivelor de animale sălbatice, pe fondul unor restricţii pe care le consideră prea mari în ceea ce priveşte gestionarea vânatului. Fermierul este şi membru al unei asociaţii de vânătoare şi spune că priveşte problema atât din perspectiva agricultorului, cât şi din cea a gestionarului unui fond cinegetic.
„ONG-iştii ne interzic să reducem cotele de recoltare a cervidelor şi a animalelor şi atunci, bineînţeles, că se înmulţesc extrem de mult”, afirmă el. În opinia sa, efectivele reale din teren ar fi mai mari decât cele oficial estimate, ceea ce pune o presiune suplimentară asupra culturilor agricole. În zona în care lucrează, fermierul se confruntă în special cu mistreţi, cervide şi urşi.
Despăgubirile nu rezolvă problema de fond
Gabriel Stuparu atrage atenţia că, în prezent, fermierii pot primi despăgubiri pentru anumite pagube provocate de animalele sălbatice, însă consideră că această abordare nu rezolvă cauza problemei. El susţne ar fi necesară o evaluare mai realistă a efectivelor din fondurile cinegetice şi o gestionare a acestora în funcţie de situaţia din teren.
Stuparu îşi argumentează punctul de vedere şi prin evoluţia populaţiei de urşi. „Când am devenit vânător, în urmă cu aproximativ 18 ani, în pregătirea pentru examen am învăţat că o ursoaică fată la interval de trei ani câte un pui, foarte rar doi. Acum am ajuns, din păcate, să vedem ursoaică cu patru pui”, afirmă el, considerând că evoluţia efectivelor a depăşit ceea ce poate suporta în mod normal agricultura din anumite zone.
Lupii, urşii şi râşii s-au înmulţit
Fermierul consideră că înmulţirea unor specii de prădători a fost favorizată şi de perioadele în care vânătoarea acestora a fost puternic restricţionată sau închisă. „Doar lupul ce le mai face un pic de faţă”, spune Stuparu, referindu-se la rolul prădătorilor naturali în reglarea populaţiilor de animale sălbatice.
El oferă ca exemplu situaţia lupilor din zona Călimanului. În urmă cu aproximativ 10-12 ani, când participa la partide de vânătoare în zonă, spune că a întâlnit două haite de lupi, formate din cinci, respectiv şapte exemplare. „Acum sunt extraordinar de multe şi cea mai mică haită era văzută la 12 exemplare”, afirmă fermierul, concluzionând că, din perspectiva sa, populaţiile s-au înmulţit necontrolat.
Culturile agricole, afectate direct de animalele sălbatice
Problema nu este însă una teoretică pentru fermieri. Stuparu spune că şi în acest an a avut suprafeţe afectate de animalele sălbatice, cele mai importante pagube fiind provocate de porci mistreţi şi cervide.
În cazul urşilor, fermierul observă un interes deosebit pentru culturile oleaginoase, pe care animalele le consumă în perioada de dinaintea iernii. „Urşii consumă acum floarea-soarelui pentru că îi ajută să acumuleze grăsimea respectivă pentru iarna care urmează să vină”, explică Stuparu.
Potrivit acestuia, numărul sesizărilor privind astfel de pagube este ridicat, însă măsurile luate până acum nu au fost suficiente pentru a reduce presiunea asupra fermelor.
„Să constate efectivul real al animalelor, nu doar pagubele”
Soluţia propusă de fermier este o schimbare a modului în care este abordată problema. „Din punctul meu de vedere, ar trebui să se mărească cotele. Ar trebui să trimită oamenii în teren nu să constate pagubele, ci să constate efectivul real al animalelor şi să se rezolve problema dându-se cotă mai mare pentru vânătoare”, spune Gabriel Stuparu.
Citeşte şi:
SEBASTIAN TEGLA: Anual avem pierderi de 200.000 de lei din cauza animalelor sălbatice!
El consideră că o astfel de abordare ar trebui aplicată în special în cazul speciilor ale căror efective au crescut foarte mult şi care produc pagube importante agriculturii. Printre acestea enumeră mistreţul, ursul, lupul şi cervidele, dar şi şacalul, specie despre care spune că a cunoscut o expansiune evidentă în zonă.
Şacalii, o apariţie tot mai frecventă
Potrivit lui Stuparu, în urmă cu aproximativ 7 ani, prezenţa şacalului în zona sa era foarte rară şi greu de imaginat pentru localnici. Situaţia s-ar fi schimbat însă semnificativ. „Acum îi vedem chiar şi ziua-n amiaza mare, iar unii şacali atacă oile”, spune fermierul.
Pentru Stuparu, fenomenul depăşeşte astfel problema unor simple pagube agricole şi devine o chestiune care ţine şi de siguranţa oamenilor şi a animalelor domestice.