„Istoria României pe roți” – muzeul de 8 milioane de suflete al lui fermierului francez Arnaud Perrein.
De cinci ani, recuperează Dacii, ARO-uri, Mobre, biciclete și alte obiecte fabricate aici, dar și mărturiile oamenilor care le-au construit, le-au condus sau au lucrat la ele.
„ISTORIA ROMÂNIEI PE ROȚI” – MUZEUL DE 8 MILIOANE DE SUFLETE
Din toate acestea pregătește „Istoria României pe roți”, un muzeu în care valoarea nu va fi dată de prețul obiectelor, ci de povestea pe care acestea o spun despre o țară și despre oamenii ei.
„Nu va fi un muzeu Țiriac, va fi un muzeu anti-Țiriac. Noi nu avem mașini de un milion de euro. Noi avem Dacia noastră, ARO, Lăstunul, avem o colecție de un milion de suflete.” – declară Fermierul francez Arnaud Perrein.
Pentru Perrein, diferența este esențială: nu prețul mașinii contează, ci ceea ce spune ea despre România.
„Noi avem Dacia. Dacia nu este Rolls-Royce, nu este BMW, nu a câștigat raliul internațional, este o mașină făcută la noi.”
De aici pornește și filosofia muzeului.
„Noi facem un muzeu, cumva, cu un milion de suflete. Deci, noi trebuie să povestim ceva.”
300 DE MAȘINI, 300 DE MOTOCICLETE ȘI 100 DE BICICLETE
Astăzi, proiectul înseamnă aproximativ 300 de automobile, 300 de motociclete și circa 100 de biciclete, multe încă aflate în restaurare.
Printre piesele speciale se află o mașină de Formula 3 construită în România pentru Eastern Cup, o Dacia Maxi Break limuzină, din cele numai 12 produse la Ștefănești, unul dintre primele exemplare Dacia Sport, aproximativ 40 de Dacii 1100, dar și un triciclu fabricat la Craiova, un model extrem de rar, produs pentru export și readus în România de Perrein din Ungaria.
DAR MUZEUL NU VA FI DESPRE MAȘINI…
Alături de vehicule sunt adunate obiecte care au făcut parte din viața de zi cu zi a românilor: telefoane, aparate de diafilm, ceasuri și alte produse fabricate în țară.
„S-au făcut foarte, foarte multe lucruri în România. Românii au găsit tot felul de soluții pentru a rezolva o problemă. Suntem ceea ce suntem astăzi prin ce am făcut acum 30, 60 sau 100 de ani” – Arnaud Perrein.
VREA SĂ PĂSTREZE ȘI VOCILE CELOR CARE AU CONSTRUIT ROMÂNIA
Pentru Perrein, un muzeu al istoriei nu poate fi făcut numai din obiecte. În spatele lor sunt oameni, iar oamenii dispar înaintea obiectelor. De aceea, a început să le înregistreze poveștile.
A realizat interviuri cu constructori și piloți implicați în proiectul românesc de Formula 3.
„Sunt oameni care au ceva de povestit. Și am făcut un interviu cu oamenii ăștia ca să nu le pierdem cumva.”
Este una dintre ideile care stau la baza proiectului.
„Orice țară are nevoie să nu scuipăm pe trecutul ei. Un popor se formează în timp. Degeaba scuipăm pe trecut.”
MAȘINILE SUNT RESTAURATE ÎN ROMÂNIA
Restaurarea se face în România, cu meșteri din Craiova, Târgoviște și Ploiești. Piesele pentru Dacia sunt căutate în România, dar și în Turcia, Franța sau Spania. Pentru Mobra, unde piesele originale aproape că nu mai există, unele componente sunt reproduse în India.
Recuperarea obiectelor înseamnă și drumuri prin toată țara. Într-o singură săptămână, Perrein a parcurs peste 2.000 de kilometri pentru nouă motociclete și cinci biciclete.
„Ideea este să le adun, să le restaurez cât pot de bine. Și dacă nu pot restaura, le păstrez în condiții optime, ca să nu se mai degradeze.”
8 MILIOANE DE EURO PENTRU O ISTORIE CARE NU SE MĂSOARĂ ÎN BANI
Investiția a ajuns, potrivit lui Perrein, la aproximativ 8 milioane de euro. La un moment dat, s-a întrebat de ce a cheltuit atât de mult.
„Am ajuns la 8 milioane de euro. Și m-am întrebat: de ce am dat atât de mult? Până la urmă mi-am zis: am reușit! Am reușit să fac o colecție fenomenală, super interesantă. De ce să nu ai o colecție de 8 milioane de euro, care să fie de fapt 8 milioane de suflete?”
În această formulă se află, de fapt, întreaga idee a muzeului. Opt milioane de euro în obiecte, dar opt milioane de suflete în spatele lor.
MUZEUL EXISTĂ DEJA, DAR ÎNCĂ NU ARE O CASĂ
Deocamdată, „Istoria României pe roți” există în două locuri. O parte din vehicule se află pe platforma betonată din fermă, unde se pregătește spațiul de expunere. Cealaltă parte a muzeului există, într-un fel, în sala de evenimente.
Muzeul propriu-zis este imaginat la București, pe cel puțin 5.000 de metri pătrați, cu scenografie și tehnologie interactivă. Perrein nu vrea o hală în care automobilele să stea aliniate, una lângă alta, cu o plăcuță explicativă lângă fiecare.
„Nu vreau să fac o expoziție de mașini plictisitoare. Noi vrem să facem ceva foarte interactiv.”
În viziunea lui, un copil ar putea urca într-un Lăstun și să vadă în față Bucureștiul de altădată. Mașina ar deveni astfel o ușă către o lume care nu mai există.
POATE PESTE ZECE ANI. POATE PESTE 50
Perrein nu știe când va fi gata muzeul. Poate peste zece ani. Poate peste 50. Important pentru el este ca, până atunci, obiectele și poveștile să nu dispară.
Pentru că proiectul nu este, în fond, despre automobile. Automobilele sunt doar firul roșu prin care poate fi spusă o istorie mai mare: istoria oamenilor care au construit, au inventat, au reparat, au concurat și au trăit într-o Românie care nu trebuie lăsată să dispară din memorie.
Iar Perrein știe exact cui aparține, în viziunea lui, această poveste: „Nu va fi muzeul francezului. E muzeul istoriei României pe roți.”