Decizia tot mai multor fermieri din ultimii ani de a reduce cheltuielile cu tehnologia aplicată culturilor, ca măsură de avarie pe fondul secetei și al datoriilor acumulate, începe să genereze un efect de domino neașteptat pe piață. Fie că vorbim despre renunțarea la fertilizarea de bază cu fosfor la semănat, despre folosirea de sămânță necertificată, utilizarea unor produse de protecție a plantelor neconforme ori subdozate sau chiar despre nerespectarea rotației culturilor, aceste tăieri de buget afectează direct încrederea finanțatorilor în fermieri, consideră Dragoș Ivan, unul dintre specialiștii din agribusiness cu vastă experiență și care s-a specializat pe piața de îngrășăminte.
”Vedem câteva bănci și companii distribuitoare de inputuri care au activat protocoale stricte de management al riscului, trimițând echipe dedicate pe teren sau apelând la departamentele tehnice ale distribuitorilor pentru a verifica modul în care sunt gestionate culturile și dacă se respectă o tehnologie adecvată pentru asigurarea unei viitoare producții”, precizează Ivan.
Tehnologia compromisă crește masiv riscul de neîncasare
Pentru bănci și distribuitori, acest lucru schimbă radical ecuația financiară. Când șansele unei recolte bune scad din start, riscul de neîncasare a sumelor aferente produselor și creditelor oferite la termen devine uriaș. Finanțatorii înțeleg că, în lipsa unei tehnologii adecvate, șansele de a-și recupera banii la recoltare scad dramatic, arată reprezentantul din agribusiness.
Analiza de risc coboară direct pe parcela din câmp
Dacă în anii anteriori aprobarea liniilor de credit și acordarea pachetelor tehnologice (semințe, produse de protecție a plantelor, îngrășăminte) se bazau predominant pe istoricul financiar și pe suprafața cultivată, strategia actuală schimbă complet paradigma. Echipele de risc evaluează acum aplicarea întregii tehnologii agricole direct în câmp.
Întrebarea la care caută răspuns analiștii de risc este simplă: mai merită să finanțezi restul tehnologiei pentru un fermier care a omis pașii fundamentali ai producției?
Conform lui Dragoș Ivan, departamentele de risc din bănci și de la distribuitori evaluează în prezent oportunitatea de a mai acorda credite sau pachete de inputuri la termen pentru etapele următoare:
• Sămânță și genetică necertificate: Are sens să riști finanțarea unei culturi înființate cu sămânță necertificată, care prezintă germinație slabă, puritate biologică scăzută și vulnerabilitate crescută la boli încă din primele faze?
• Erbicide și fungicide în primăvară: Mai are rost să finanțezi protecția fitosanitară a unei culturi firave, a cărei capacitate de producție a fost compromisă încă din toamnă?
• Îngrășăminte azotoase: Va putea azotul aplicat ulterior să compenseze slaba dezvoltare a sistemului radicular, pe care fosforul aplicat la semănat ar fi trebuit să o stimuleze?
• Evaluarea suprafețelor: Ce șansă de recuperare a capitalului investit mai există pe parcelele unde premisele agronomice ale unei recolte bune nu au fost create prin respectarea unei tehnologii adecvate?
Un cerc vicios pentru fermieri
În încercarea de a face o economie pe termen scurt prin tăierea factorilor esențiali de producție, mulți fermieri riscă să intre într-un blocaj financiar și mai sever. Fără o tehnologie adecvată, bonitatea fermei scade în ochii analiștilor de risc, iar finanțarea la termen pentru produse de protecție a plantelor sau fertilizarea de primăvară poate fi blocată parțial sau total, avertizează Dragoș Ivan.
Conform acestuia, finanțatorii din agribusiness nu mai caută doar garanții pe hârtie sau ipoteci pe terenuri, ci doresc să vadă premise agronomice reale în câmp. Realitatea este că nici companiile de distribuție și nici băncile nu își doresc falimentul fermierilor.
„Un fermier aflat în imposibilitate de plată înseamnă o pierdere directă și pentru finanțator. Dimpotrivă, aceste instituții caută activ să susțină și să finanțeze fermierii performanți, partenerii care dovedesc viziune și responsabilitate tehnologică.
Tocmai de aceea, firmele care asigură finanțarea au început să fie extrem de atente la activitatea echipelor de vânzări din teren și la evaluările departamentelor de analiză.
În lipsa unei tehnologii minime garantate, care să creeze premise bune pentru viitoarea recoltă, accesul la finanțare pentru restul anului agricol devine un drum tot mai anevoios„, este un mesajul care trebuie să dea de gândit întregului sector, dar mai ales decidenților politici și guvernamentali.