Criza de îngrășăminte amenință recoltele și prețurile alimentelor
Factorii cruciali sunt durata perturbării pieții de îngrășăminte, ce tip îngrășăminte sunt afectate și dacă furnizorii alternativi pot acoperi deficitul.
O perturbare pe termen scurt a lanțurilor de aprovizionare ar putea fi atenuată de stocurile existente, produsele înlocuitoare și ajustarea programelor de livrare.
Cu toate acestea, dacă deficitul persistă, susține John Denton, cresc riscurile de fertilizare insuficientă, recolte mai slabe și prețuri mai mari la cereale. Consecințele s-ar putea extinde apoi la întregul lanț alimentar.
Criza îi lovește mai întâi pe fermieri: lipsa îngrășămintelor amenință randamentele culturilor
Potrivit lui Denton, presiunea imediată a crizei afectează în primul rând fermierii. Oferta redusă de îngrășăminte obligă fermele să facă compromisuri dificile: trebuie fie să accepte prețuri de achiziție mai mari, să modifice datele de aplicare, fie să reducă cantitatea de îngrășăminte utilizată. În evaluarea sa, fiecare dintre aceste opțiuni crește riscul de producție în agricultura arabilă.
Conform secretarului general, țările în curs de dezvoltare și cele emergente ar fi primele care vor resimți efectele. El menționează Filipine ca exemplu, care importă aproximativ 90% din necesarul său de îngrășăminte, menționează sursa citată.
Cresc costurile furajelor: crescătorii de animale, afectați și ei
Denton vede un risc de întârziere a creșterii costurilor materiilor prime pentru crescătorii de animale, procesatorii de cereale și producătorii de alimente. Întrucât o întrerupere a livrărilor de îngrășăminte nu duce imediat la o lipsă de cereale, cel mai mare efect asupra prețurilor se va resimți probabil numai după epuizarea stocurilor existente și a livrărilor deja asigurate contractual.
Comerțul cu cereale sub presiune: Sunt inevitabile alte creșteri de prețuri?
Camera de Comerț consideră că sunt posibile schimbări în comerțul internațional cu cereale. Dacă deficitul de îngrășăminte reduce producția în anumite regiuni de cultivare, în țările procesatoare și importatoare, acestea ar putea fi nevoite să se aprovizioneze cu mai multe cereale din alte regiuni. Acest lucru ar concentra oferta globală de export mai mult asupra producătorilor cu acces sigur la îngrășăminte și recolte suficiente. Cu toate acestea, acest lucru ar crește și dependența de vremea locală, lanțurile de aprovizionare și politicile comerciale guvernamentale, conform presei germane.