Norii vin dinspre Ungaria, dar precipitaţiile par să ocolească tot mai des suprafeţele agricole din vestul ţării. Pentru Ronny Trapletti, explicaţia nu mai ţine doar de vreme, el suspectează că intervenţia omului ar putea avea un rol.
Seceta care afectează vestul ţării l-a determinat pe fermierul italian stabilit în România să caute explicaţii dincolo de evoluţia obişnuită a vremii. După ce a analizat hărţile cu amplasamentele sistemelor antigrindină şi a discutat cu alţi fermieri care au trecut prin situaţii similare, Trapletti consideră că utilizarea rachetelor antigrindină ar putea avea legătură cu lipsa precipitaţiilor din zona sa.
„Am făcut câteva cercetări şi am ajuns la concluzia că este mâna omului. Altfel nu-mi explic cum, pur şi simplu, norii care vin dinspre Ungaria nu mai aduc cantităţile de apă pe care le aduceau în trecut. E un fenomen pe care l-am identificat în ultimii doi ani”, susţine Ronny, care lucrează 1.000 de hectare în judeţul Arad.
Protecţia livezilor versus culturile de câmp
El afirmă că a verificat hărţile privind amplasarea acestor sisteme şi că a observat instalaţii inclusiv în vestul ţării, în apropiere de zona în care îşi lucrează terenurile. „Studiind harta cu amplasamentele acestor lansatoare de rachete am văzut că există mai multe sisteme marcate cu albastru, ceea ce înseamnă că sunt active, la noi în vest, chiar şi aici, nu departe de mine, în zona Nădlac”, a ţinut să precizeze fermierul.
Pentru Ronny Trapletti, problema este una de interes economic. El consideră că protejarea unor plantaţii pomicole împotriva grindinei nu ar trebui să se facă în detrimentul fermierilor de cultura mare, care depind de precipitaţii.
„Eu am convingerea că există un interes economic la mijloc. În condiţiile în care o rachetă costă câteva mii de euro bune, e clar că cineva profită de pe urma acestor lansări. Iar noi, fermierii, avem de suferit din cauza secetei”, argumentează acesta.
Fermierul admite că proprietarii de livezi au propriile motive pentru a-şi proteja culturile împotriva grindinei, însă consideră că efectele intervenţiilor asupra norilor ar trebui analizate şi din perspectiva agriculturii de câmp.
Trei luni fără un litru de precipitaţii
Dincolo de suspiciunile legate de sistemele antigrindină, fermierul vorbeşte despre o situaţie pe care o consideră fără precedent în experienţa sa. În zona în care lucrează, spune că între 28 februarie şi sfârşitul lunii mai nu a înregistrat nici un litru de precipitaţii.
„Timp de trei luni, nu am avut nici măcar un litru de precipitaţii. Martie, aprilie şi mai! Nu pe perioada verii când, să zicem, ar fi poate normal”, spune el.
Seceta a pus deja presiune pe semănăturile de toamnă. Rapiţa este aproape în totalitate compromisă. Trapletti a înfiinţat aproximativ 370 de hectare cu rapiţă, mizând şi pe prognozele care anunţau precipitaţii de 15-20 de litri pe metru pătrat.
Rapiţa a prins viaţă, dar s-a uscat
„Am semănat ca prostul 370 de hectare cu rapiţă. Pe primele 150 de hectare am prins 9 litri de apă, iar plantele au germinat şi au murit”, povesteşte fermierul. Problema a apărut după ce apa a ajuns la sămânţă, dar nu a mai fost suficientă pentru ca plantele să continue procesul de răsărire.
„În mod normal, cei 9 litri de apă ar fi fost suficienţi pentru germinare şi răsărire. Apa a pătruns în sol 4-5 cm şi a ajuns la bob, însă după acea ploaie a venit o arşiţă care a făcut practic să se evapore toată apa din sol, iar plantele nu au mai putut ieşi din pământ”. Alţi fermieri din zonă au decis deja să întoarcă rapiţa. Ronny încă speră să salveze o parte din cultură, însă recunoaşte că situaţia este critică.
O strategie construită sub presiunea secetei
Planul pentru această toamnă este să renunţe complet la culturile de primăvară şi să meargă exclusiv pe culturi de toamnă. Pe lângă cele 350 de hectare cu rapiţă, ar urma să semene 300 de hectare cu grâu şi alte 300 de hectare cu orz.
Introducerea orzului este o premieră pentru fermier şi reprezintă, în actualul context, o încercare de a-şi diversifica riscul şi de a păstra ferma într-o zonă în care să poată genera suficient venit pentru a-şi achita datoriile.
Ferma intră în modul de supravieţuire
Seceta a început deja să se transforme într-o problemă financiară. Pierderile din anul agricol precedent l-au obligat să amâne plăţile către furnizorii de inputuri. „Mai încerc un an şi dacă nu iese nimic voi renunţa!”, spune Trapletti.
Citeşte şi:
Ştefan Barbu: „De când nu se mai lansează rachete antigrindină, au început să vină şi ploile”
Reducerea cheltuielilor devine, aşadar, o condiţie de supravieţuire. Fermierul spune că nu mai este dispus să investească în îngrăşăminte dacă nu există apă care să permită culturilor să valorifice aceste inputuri. „Nu văd nici un rost să arunc 4.500 de lei pentru îngrăşămintele complexe”, afirmă administratorul societăţii Agri Loyalty.
Foto: Harta privind amplasarea infrastructurii sistemului de combatere a grindinei aflată în subordinea Autorităţii pentru Administrarea Sistemului Naţional Antigrindină şi de Creştere a Precipitaţiilor (AASNACP). Din păcate nu a fost actualizată de mai bine de doi ani… Credit foto: pagina de Facebook a AASNACP.