Un canal de irigații reabilitat recent, dar apa se pierde înainte să ajungă la fermă. Fănel Pețanca: „Puteam să irig 600 de hectare…”
Infrastructura principală de irigații a fost reabilitată în urmă cu doi ani, însă la probe s-a constatat că pe circa 500 de metri, pe sub dig, conductele au rămas cele vechi, de 40-50 de ani, ciuruite. În plus, stațiile secundare aflate în custodia fostelor organizații de udători (OUAI) ale Interagro nu au fost preluate nici până astăzi.
FĂNEL PEȚANCA: „PUTEAM SĂ IRIG 600 DE HECTARE. ȘI ÎN CAZUL ĂSTA, PA!”
Pentru Fănel Pețanca, irigațiile nu sunt o promisiune pentru un viitor îndepărtat. Sunt 600 de hectare pe care le-ar putea uda acum, dacă apa ar ajunge din canal până la teren.
Numai că apa se pierde înainte să ajungă la fermă. Lucrările la infrastructura principală s-au încheiat în urmă cu doi ani, însă sistemul nu este nici astăzi funcțional. Problemele au apărut la probe.
ȚEVILE VECHI DE 40-50 DE ANI SUNT CIURUITE
„Au reabilitat canalul, iar când să-i facă probele, au constatat că pe o porțiune de vreo 500 de metri, pe sub dig, de la stația plutitoare până la canal, țevile sunt cele vechi, de acum 40-50 de ani. Ciuruite. Când au dat drumul la apă, au observat că se pierde pe acolo.”
Consecința este simplă: suprafața pe care ar putea să o irige rămâne dependentă de ploaie.
„Eu puteam să irig vreo 600 de hectare. Și în cazul ăsta, pa. Asta-i situația.”
INVESTIȚIA S-A TERMINAT. ȚEVILE AU RĂMAS ACELEAȘI
De aproape doi ani, problema este plimbată între instituții, spune fermierul: „În toamnă se împlinesc doi ani de la finalizarea lucrărilor, timp în care decizia a fost plimbată de colo-colo. Când să facă unii, când alții și, în final, n-a făcut nimeni nimic. Țevile au rămas aceleași.”
INVESTIȚIE FĂCUTĂ UNA CU PĂMÂNTUL!
În tot acest timp, investiția nouă stă nefolosită și se degradează.
„Sistemul se depreciază. Orice lucru, chiar dacă nu-l folosești, are o uzură. Stații care au fost făcute, dacă stau și nu funcționează, e o uzură morală. Și banii investiți și rezultatul este zero.”
Fănel Pețanca face diferența între infrastructura principală, realizată de stat prin ANIF, și stațiile secundare care ar trebui să ducă apa efectiv în câmp.
„A fost o investiție în infrastructura principală, cea a ANIF, de care se ocupă statul. Noi nu am putut reabilita stațiile de pe traseul acestui canal modernizat, pentru că a mai apărut o problemă…”
STAȚIILE RĂMASE DE LA INTERAGRO
O parte importantă a blocajului o reprezintă stațiile aflate încă în custodia fostelor organizații de udători ale Interagro.
„Majoritatea stațiilor sunt în custodia unei organizații de udători a defunctului Interagro, Zimnicea. Și n-au fost în stare să preia nici acum stațiile de la Interagro.”
Fermierul spune că a ridicat problema inclusiv la nivelul Ministerului Agriculturii.
„Inclusiv cu domnul Barbu am avut discuții când era ministru, inclusiv cu Tánczos Barna, actualul ministru interimar. Le-am spus: dom’le, poate reușiți și faceți. Dacă faceți, iar nu e în regulă, pentru că stațiile astea nu le-ați preluat.”
În opinia sa, menținerea în viață a acestor structuri nu se mai justifică:
„Interagro e în faliment. S-a declarat falimentul oficial. Firma asta nu mai există, s-a desființat. Și atunci de ce mai ținem organizațiile astea funcționale și nu le desființăm?” se întreabă Fănel Pețanca.
CÂND NU AI APĂ, DAR AI PREA MULTĂ! ACEEAȘI POVESTE CU STAȚIILE DE DESECARE
Anul acesta, paradoxul infrastructurii s-a văzut și invers. În zona de-a lungul Dunării, de la granița Giurgiu – Teleorman până spre Zimnicea și Turnu Măgurele, mii de hectare au fost afectate de excesul de apă până aproape de luna iunie.
„A fost excedent de apă în Baltă. Au fost mii de hectare sub apă. Până târziu, aproape de luna iunie.”
La ferma lui Pețanca, din 70-80 de hectare aflate în zona respectivă, circa 10-12 hectare au fost afectate prin băltire. La alți fermieri, pierderile au fost mult mai mari.
„Alții au avut sole și cel puțin 50-60% din suprafețele fermelor sub luciul de apă.”
Fermierul pune situația și pe seama stațiilor de desecare din Teleorman, rămase nefuncționale după preluarea de către fostele structuri Interagro: „Stații care acum nu mai sunt funcționale, sunt lăsate de izbeliște și din cauza asta nu s-a tras apa din Baltă, ca s-o pompeze în Dunăre.”
Astfel se ajunge la paradoxul pe care fermierul îl trăiește în fiecare sezon: vara are nevoie de apă și nu o poate aduce pe cele 600 de hectare, iar primăvara, când apa este în exces, nu există infrastructură funcțională să o scoată din câmp.
După doi ani de la finalizarea investiției, întrebarea rămâne aceeași:
„Nu știe nimeni. Abia dacă la anul, să dea Dumnezeu, să schimbe țevile, conductele. Pentru că acolo nu s-a rezolvat nimic”, încheie fermierul din Giurgiu.
CITEȘTE ȘI: 2.000 de tone de grâu furajer, luat la 1.045 lei/tonă pentru proteină. Fănel Pețanca: „Asta era singura calitate care îmi mai rămăsese. Am găsit cumpărători care căutau disperat grâu cu proteină”
