Companiile care aduc în România semințe, materii prime pentru hrana animalelor, ingrediente alimentare sau produse de cercetare bazate pe organisme modificate genetic (OMG) se confruntă cu una dintre cele mai riguroase reglementări din domeniul protecției mediului. Legislația românească, aliniată la normele europene, impune proceduri clare de autorizare, însoțite de sancțiuni serioase pentru cei care nu le respectă, arată o analiză realizată de Carmen Dan, Senior Manager PwC, și Paul Chichernea, Avocat Senior D&B David și Baias.
Pentru orice companie activă în acest domeniu, cunoașterea obligațiilor legale nu este un simplu exercițiu de conformitate, este o condiție esențială pentru a putea funcționa fără probleme. Interesant este că, în practică, cele mai multe dificultăți nu apar din lipsa autorizațiilor, ci din neglijarea unor detalii aparent minore cum ar fi un termen de notificare ratat sau un document de trasabilitate incomplet. Iar în perioada recentă observăm că autoritățile competente au început să demareze controale pentru verificarea modului de respectare a obligațiilor specifice OMG.
Companiile vizate și obligațiile care le revin
Legea prevede următoarele activități supuse autorizării: importul, exportul și tranzitul OMG, utilizarea OMG-urilor în laborator, introducerea lor în mediu pentru cercetare, lansarea pe piață a produselor.
Aceasta impune operatorilor care desfășoară activități cu organisme modificate genetic o serie de obligații esențiale, printre care obținerea tuturor acordurilor și autorizațiilor necesare înainte de începerea activității, respectarea strictă a condițiilor prevăzute în acestea, adaptarea sau încetarea activităților în cazul apariției unor riscuri noi identificate de autorități pentru mediu ori sănătatea publică, asumarea răspunderii pentru eventualele prejudicii cauzate, suportarea costurilor măsurilor de remediere impuse și gestionarea corespunzătoare a deșeurilor generate în cadrul acestor operațiuni.
Companiile care deja dețin autorizații au, în plus, obligația de a asigura trasabilitatea completă a produselor, de a respecta regulile de etichetare, de a monitoriza constant activitatea și de a raporta periodic autorităților competente. Trasabilitatea deșeurilor rezultate în urma proceselor de utilizare a OMG trebuie, de asemenea, asigurată.
Totul depinde de scopul importului
Primul pas pentru orice companie care intenționează să importe organisme modificate genetic (OMG) este clarificarea scopului importului, întrucât cadrul legal stabilește regimuri distincte de autorizare. În cazul cultivării comerciale, este necesară obținerea unei autorizații specifice, iar organismul modificat genetic trebuie să fie inclus în registrul european al OMG-urilor aprobate pentru cultivare. Dacă importul vizează utilizarea în alimente sau furaje, autorizarea se realizează prin Autoritatea Națională Sanitară Veterinară și pentru Siguranța Alimentelor (ANSVSA), în conformitate cu legislația europeană aplicabilă, fiind posibilă și recunoașterea unei autorizații emise de un alt stat membru al Uniunii Europene. Pentru activitățile de cercetare-dezvoltare, cerințele sunt mai ample, fiind necesare atât autorizația pentru introducerea în mediu, cât și un acord distinct pentru importul organismelor modificate genetic.
Termenele care fac diferența
Un aspect esențial – și poate cel mai riscant pentru companii – este respectarea termenelor. O întârziere la notificare poate atrage sancțiuni, indiferent dacă firma are sau nu toate autorizațiile în regulă. Cele mai importante trei termene sunt:
• 7 zile înainte de import – pentru a notifica Garda Națională de Mediu (cu detalii despre cantitate, tipul de OMG și locul de intrare în țară);
• 7 zile înainte de trecerea frontierei — pentru a trimite autorităților copia documentului de transport;
• 30 de zile – timpul pe care îl au autoritățile pentru a decide asupra notificării de introducere pe piață.
Riscurile asociate nerespectării regulilor
Nerespectarea regimului legal aplicabil organismelor modificate genetic poate atrage sancțiuni semnificative, în funcție de gravitatea faptei. Astfel, lipsa autorizațiilor necesare sau gestionarea necorespunzătoare a deșeurilor se sancționează cu amenzi cuprinse între 30.000 și 60.000 de lei, în timp ce încălcări mai grave, precum introducerea în mediu sau comercializarea unui OMG fără autorizație ori neîndeplinirea obligațiilor de notificare către autoritățile competente, pot fi sancționate cu amenzi între 50.000 și 80.000 de lei. Însă, când desfășurarea unei activități fără autorizațiile impuse de lege pune în pericol sănătatea oamenilor, animalelor sau plantelor, răspunderea contravențională poate fi înlocuită de răspunderea penală.
Pentru a naviga eficient acest cadru legal, recomandăm companiilor:
• Să înțeleagă clar regimul aplicabil activității lor specifice, întrucât regulile diferă substanțial în funcție de scopul importului;
• Să obțină toate autorizațiile necesare înainte de a demara activitatea, pentru a evita riscurile de sancționare;
• Să respecte cu rigurozitate termenele legale, de la notificările inițiale până la rapoartele anuale;
• Să monitorizeze întregul proces, de la evaluarea inițială a riscurilor până la etapa de supraveghere post-autorizare;
• Să documenteze riguros gestionarea deșeurilor, de la generare până la eliminarea sau reciclarea finală, cu toate actele justificative necesare (avize, contracte cu operatori autorizați, certificate de reciclare).
Respectarea acestor obligații nu este doar o modalitate de a evita amenzi sau probleme legale, ci, în egală măsură, este un angajament real față de protecția mediului, a sănătății publice și a reputației companiei într-o piață tot mai atentă la standardele de sustenabilitate.
În concluzie, regimul legal pentru importul și utilizarea OMG-urilor în România este, fără îndoială, unul dintre cele mai complexe din domeniul protecției mediului. Combinația dintre proceduri administrative stricte, termene ferme și sancțiuni care pot ajunge, în cazurile extreme, la răspundere penală arată cât de serios trebuie tratat acest subiect.
