Costul este cifra care ar trebui să stea la baza oricărei decizii în agricultură. Într-un an în care seceta afectează producția, iar motorina, îngrășămintele și finanțarea pun presiune pe bugetul fermelor, a produce nu mai este suficient. Esențial este cât îl costă pe fermier fiecare hectar lucrat, ce preț obține la vânzare și, mai ales, cu ce bani rămâne la final.
În agricultură, cifra care contează nu este producția. Este COSTUL!
În agricultură, timpul nu a fost niciodată un aliat al fermierului. Dar în ultimii ani a devenit aproape la fel de scump ca motorina, îngrășămintele sau energia. O cultură pierdută nu așteaptă până când o instituție termină analiza iar o fermă nu poate supraviețui fără lichidități!
În ultimele zile, trei informații spun, de fapt, aceeași poveste.
Prima: seceta a lovit puternic o parte a fermelor, iar fermierii cer măsuri concrete. Răspunsul autorităților este, deocamdată, că pagubele sunt urmărite și centralizate. Numai că fermierul nu își plătește banca, motorina sau furnizorul cu „centralizarea pagubelor”. Are nevoie să știe dacă există despăgubiri, când vor veni și ce poate face până atunci.
A doua informație: aproape 30 de milioane de euro sunt alocate României printr-un instrument european iar țara noastră poate adăuga un sprijin național. Mai există și mecanisme europene destinate fermierilor afectați de creșterea costurilor îngrășămintelor. Din nou, întrebarea fermierului este simplă: când, pentru cine și în ce condiții ajung banii în fermă?
A treia: motorina e pe la 11 lei litrul. Da, există rambursarea diferenței de acciză, dar banii se recuperează ulterior. Ori, în campanie fermierul trebuie să aibă banii astăzi!
Aici este, de fapt, problema: agricultura nu mai poate fi administrată doar prin reacții separate la fiecare criză. Seceta lovește producția. Prețul îngrășămintelor lovește tehnologia. Motorina lovește fiecare hectar lucrat. Iar toate trei lovesc, în același timp, lichiditatea fermei.
Dar există și o problemă despre care vorbim prea puțin: cât îl costă, de fapt, pe fermier să producă?
Mulți fermieri știu cât plătesc pe tona de îngrășământ, pe litrul de motorină sau pe kilogramul de sămânță, dar nu calculează cu suficientă precizie costul real al unui hectar. Fără această cifră, este foarte greu să știi dacă un preț de vânzare este bun sau dacă, pur și simplu, vinzi în pierdere.
Costul real nu înseamnă doar sămânță, îngrășământ și motorină.
Se adaugă: amortizarea utilajelor, reparații, forță de muncă, dobânzi, arendă, asigurări, depozitarea producției și, nu în ultimul rând, costul banilor blocați în fermă.
Când aceste cheltuieli sunt puse cap la cap, diferența dintre „am avut producție” și „am făcut profit” poate fi surprinzător de mare.
De aceea, fermierul are nevoie nu doar de sprijin din partea statului, ci și de o evidență economică mai riguroasă a propriei ferme. Să știe cât îl costă hectarul, cât îl costă tona și care este pragul sub care nu își mai permite să vândă.
Un fermier poate accepta că nu toate problemele au o soluție imediată. Ceea ce nu poate planifica este incertitudinea. Are nevoie de reguli clare, termene clare și măsuri anunțate înainte ca problema să devină faliment.
Nu este suficient să spunem că sunt bani disponibili. Nu este suficient să numărăm hectare calamitate. Nu este suficient să calculăm cât costă un litru de motorină. Întrebarea esențială este ce rămâne în contul fermei după ce toate aceste costuri sunt plătite.
Editorial publicat în Revista Ferma – ediția Octombrie 2026
NICOLETA DRAGOMIR
Redactor-şef Ferma Clasic Ferma Media Grup