În România, rotația scurtă de grâu (sau orz) de toamnă – rapiță a devenit o obișnuință. Doar că samulastra de grâu este o „casă” foarte bună pentru unul dintre cei mai periculoși dăunători ai culturii de rapiță.
Din ciclul „așa nu”, vă prezint un studiu de caz, însoțit de fotografii, din experiența negativă a unui fermier din sud-estul țării, care a semănat în toamna trecută rapiță. Premergătoarea a fost una clasică: grâul de toamnă.
Ploile mult așteptate au încurcat tehnologia
Fermierul nostru a semănat rapiță în speranța unui profit frumușel din valorificarea recoltei. Numai că socoteala de acasă nu s-a potrivit cu cea din… câmp. În octombrie au venit ploile. Mulți s-au bucurat: după seceta cruntă din ultimii ani, se reface, măcar parțial, rezerva de apă din sol.
Dar și noiembrie a fost foarte ploios. Iarăși un motiv de bucurie pentru mulți. Numai că, din cauza acestor ploi, fermierul nostru nu a mai putut intra cu mașina de stropit pentru a erbicida rapița și pentru a combate samulastra de grâu.
Grâul din câmpul cu rapiță
De asemenea, cine a ratat fereastra de semănat grâul până pe 15 octombrie, nu a mai semănat decât în… decembrie, în cel mai bun caz, sau chiar în ianuarie.
Necombătută la timp, samulastra de grâu s-a dezvoltat. Undeva prin decembrie, ai fi jurat că e o cultură de grâu și, ici-colo, de rapiță. Nimeni nu ar fi crezut că rapița este o cultură de bază. Plantele au fost stânjenite în dezvoltare din cauza samulastrei, iar o parte dintre acestea au pierit iarna din cauza temperaturilor mai scăzute.
Când rotația ”rapiță – floare – grâu” devine păguboasă…
Iarna fost una destul de obișnuită, cu zăpezi și chiar perioade cu ger, mai ales în sudul țării. În februarie, samulastra de grâu era foarte dezvoltată, iar rapița era cam „scumpă la vedere”. Apoi, în a doua parte a lunii, a început să ningă, chiar foarte mult în sud-est. După topirea zăpezii, undeva la început de martie, era clar că rapița va fi întoarsă. Ceea ce s-a și întâmplat, dar abia spre sfârșitul lunii aprilie! Evident, după cultura de rapiță întoarsă, fermierul a semănat floarea-soarelui. Deși nu e indicat, deoarece rapița și floarea au boli comune, chiar una dintre cele foarte periculoase, și anume Sclerotinia.
Prin luna iunie, floarea-soarelui era dezvoltată, mai ales că, în primăvară, au căzut precipitații în cantități însemnate. Spre sfârșitul lunii iulie, floarea-soarelui a înflorit. La începutul lunii septembrie, fermierul a recoltat, iar producțiile au fost mulțumitoare.
Acum ce cultură credeți că va pune? Ei bine, grâu de toamnă. La prima vedere, rapiță – floarea-soarelui – grâu de toamnă pare o rotație, dar, de fapt, este ca și cum ai pune monocultură de grâu! De ce? Din cauza samulastrei de grâu din rapiță.
Samulastra de grâu și gândacul ghebos
În luna decembrie, anul trecut, în lanul de rapiță am văzut multe orificii și vetre de atac ale rozătoarelor. La sfârșitul lunii martie am văzut vetre de atac produse de larvele gândacului ghebos (Zabrus tenebrioides).
Fermierul a întors rapița în luna aprilie, dar până atunci, larvele au ajuns la dezvoltare. Dovadă că am văzut mulți adulți la începutul lunii iulie, în lanurile de grâu situate nu departe de această solă. Fermierul, cel mai probabil, și-a recuperat pierderile cauzate de întoarcerea rapiței, dar problema este că populația gândacului ghebos s-a înmulțit nestingherită.
Iar asta, în condițiile în care nu mai sunt omologate insecticide sistemice pentru tratamentul semințelor de grâu, nu este o veste bună. În ultimii ani, atacul produs de acest dăunător la grâu și orz, în toamnă și în prima parte a primăverii, a crescut.
Este drept că încă nu avem (din fericire) situațiile de acum câteva decenii, când sute de mii de hectare semănate cu grâu sufereau de atacuri severe ale larvelor gândacului ghebos. Dar oare până când putem răsufla ușurați?
Și-atunci ce e de făcut?
Ce putem face ca să nu crească populația gândacului ghebos? Să aplicăm „cu sfințenie” măsurile preventive.
- Prima măsură ar fi o rotație ca la carte, în care grâul să revină pe aceeași solă după trei ani. În fitotehnie scrie că grâul se poate semăna în monocultură un an, dar, pe vremea când s-au scris fitotehniile, existau substanțe active sistemice cu care se tratau semințele de grâu. În prezent, sunt omologate doar substanțe active cu acțiune de contact, care protejează sămânța de atacul dăunătorilor de sol, cum ar fi viermii sârmă (Agriotes).
- A doua măsură preventivă, la fel de importantă, este distrugerea samulastrei de grâu. Acesta a fost și motivul pentru care am scris acest articol, ca o poveste (din păcate reală). Nu este un caz izolat. Am întâlnit multe situații de acest fel, cu rapița după grâu, cu samulastra neerbicidată la timp, care a sufocat cultura, în cele din urmă fiind întoarsă. Acolo unde a avut loc un atac mare al larvelor gândacului ghebos, dacă nu distrugem la timp samulastra de grâu și insectele nu sunt deranjate, având parte și de o masă bogată, în toamna următoare sau primăvara anului următor vom vedea cum grâul, cultură principală, este distrus de Zabrus, mai ales dacă și condițiile meteo sunt favorabile acestei insecte (umiditate mare a solului și temperaturi mai reduse). De noi depinde să nu crească și mai mult populația gândacului ghebos.
O erbicidare a rapiței de toamnă pentru combaterea samulastrei de grâu nu este doar o cheltuială pentru rapiță, ci și o mică asigurare pentru viitoarea cultură de grâu de toamnă!
