Agricultura Serbiei încheie anul 2026 cu rezultate neuniforme. Producția de grâu și porumb a crescut față de 2025, însă soia și sfecla de zahăr au înregistrat scăderi, iar problemele din zootehnie continuă să afecteze sectorul.
Datele Consiliului Fiscal din Serbia, publicate recent, atrag atenția că îmbunătățirile față de anul trecut trebuie privite cu prudență, deoarece 2025 a fost un an slab pentru mai multe culturi.
Grâul și floarea-soarelui, printre culturile cu rezultate mai bune
Producția de grâu a Serbiei a ajuns la 3,97 milioane tone în 2026, în creștere cu 7,7% față de anul precedent. Grâul rămâne singura cultură de câmp pentru care randamentele medii la hectar se apropie de nivelurile înregistrate în Uniunea Europeană, cu excepția unor state precum Olanda și Belgia. La porumb, recolta a fost estimată la 4,76 milioane tone, cu 12% peste nivelul din 2025. Chiar și așa, producția rămâne modestă, mai ales în raport cu potențialul agricol al țării.
Rezultatele sunt mai slabe la alte culturi. Producția de soia a scăzut cu 9,5%, iar cea de sfeclă de zahăr, cu 21,7% față de anul trecut. În schimb, recolta de floarea-soarelui a crescut cu 12%, evoluție pusă în principal pe seama extinderii suprafețelor cultivate.
Comparația cu media UE evidențiază diferențe importante de productivitate. Randamentul mediu la porumb în Serbia este cu 23% mai mic decât cel european, la soia diferența ajunge la 35%, iar la sfecla de zahăr, la 40%.
Zootehnia, importurile și costurile apasă asupra fermierilor
Potrivit analizei, zootehnia sârbă se află într-un declin structural și reprezintă aproximativ 25% din valoarea totală a agriculturii naționale. Sectorul se confruntă cu presiunea importurilor de porci pentru îngrășat, purcei, carne de porc și vită, lapte și produse lactate. De asemenea, Serbia importă și legume precum cartofi, tomate, ceapă, castraveți și fasole, deși dispune de resurse pentru a produce o parte dintre aceste mărfuri.
Mai mult, există multe dezechilibre și pe piața internă: lipsa unei burse de mărfuri funcționale, poziția puternică a cumpărătorilor în relația cu producătorii și aplicarea insuficientă a regulilor privind practicile comerciale corecte. În același timp, costurile de producție au crescut, în timp ce prețurile unor produse agricole au coborât chiar sub nivelurile de acum aproximativ zece ani. Astfel, fermierii obțin prețuri mici pentru materia primă, în timp ce consumatorii plătesc scump alimentele.
Agricultura Serbiei încearcă să reziste, dar rezultatele rămân departe de potențialul său. Stabilitatea politicilor agricole, investițiile și funcționarea mai bună a pieței sunt printre condițiile necesare pentru redresarea sectorului.
Pentru fermierii din România, experiența Serbiei arată că randamentele, o piață bine organizată, sprijinul predictibil și accesul rapid la fonduri europene contează mai mult decât un rezultat bun într-un singur sezon.