La Trifești, în județul Iași, în condiții reale de producție, fermierul Vasile Lungu a adaptat o tehnologie completă, integrată, la rapiță, care a dus la rezultate de cel puțin 5-5,3 tone/hectar.
Cultivarea rapiței solicită o activitate de producție fără greșeli, fiecare eroare fiind reflectată imediat în nivelul recoltei și în consistența liniei dintre profit și pierdere. Vasile Lungu, fondatorul grupului de firme Domeniile Lungu, adaptează în permanență tehnologia de producere a rapiței. Anul acesta, fermierul a testat și adaptat o tehnologie completă, integrată, care a dus la rezultate de peste 5-5,3 tone/ha și care oferă premise pentru depășirea acestui nivel în anii următori.
Experiment reușit pe 120 ha
Experiența efectuată în câmp, în anul 2026, a fost complexă, realizată în colaborare cu companiile BASF și Agerex, fiind desfășurată pe o suprafață de aproximativ 120 hectare din totalul celor 180 ha ocupate cu rapiță. Evoluția producțiilor a confirmat impactul tehnologiei.
Dacă în urmă cu 4-5 ani media era de până la 4 tone/ha, în 2025 s-a ajuns la 4.950 kg/ha. În 2026, în zonele experimentale, am avut sole și hibrizi cu peste 5-5,3 t/ha, deoarece genetica și tehnologia au evoluat foarte mult.
Pe celelalte suprafețe, deși am aplicat aceeași tehnologie, producțiile au fost ceva mai mici, probabil din cauza expunerii la arșiță, puncta Vasile Lungu.
Verigi tehnologice critice la cultura rapiței
- Cultura premergătoare și patul germinativ. Un element fundamental care a stat la baza acestor performanțe l-a reprezentat rotația culturilor. „La noi în fermă rapița vine obligatoriu după grâu, pentru că eliberează terenul devreme și ne permite să pregătim un pat germinativ corespunzător. Această alegere permite realizarea unor lucrări minime ale solului, dar eficiente și, încă din start, asigură un control mai bun al buruienilor. Rapița are nevoie de un pat germinativ superficial, bine mărunțit și uniform, iar fereastra de timp oferită de cultura de grâu este foarte importantă pentru a atinge acest obiectiv”, puncta fermierul ieșean.
- Semănatul. Rapița a fost semănată în perioada 1-5 septembrie, o fereastră considerată optimă pentru zona Moldovei. „Semănăm în această perioadă și, pentru că avem irigații, aplicăm imediat o udare de răsărire. Chiar dacă pe parcursul anului agricol 2026 nu a mai fost nevoie de irigare datorită precipitațiilor bine distribuite, infrastructura pe care am creat-o ne oferă o anumită siguranță în anii dificili”, explica Vasile Lungu.
- Densitatea adoptată a fost una moderată, de 37-38 semințe/mp, rezultând 33-35 plante/mp, ceea ce a permis o dezvoltare armonioasă a plantelor, cu o ramificare puternică și o utilizare eficientă a resurselor.
- Fertilizarea și disponibilitatea nutrienților. ”Schema de fertilizare aplicată în fermă este rezultatul unor testări realizate în timp și se bazează pe utilizarea unor fertilizanți cu solubilitate ridicată și cu eliberare controlată. În toamnă, la pregătirea patului germinativ, am aplicat aproximativ 100 kg/ha fosfor substanță activă și 35 kg/ha azot. În primăvară, fertilizarea a continuat în două etape, cu 150 kg/ha uree imediat după 1 martie și cu încă 100 kg/ha în luna aprilie, rezultând un total de 150-170 kg/ha azot substanță activă. La acest nivel de fertilizare, pe cele 120 ha experimentale, în luna iunie, fără a fi irigat, producția deja era la aproape 5.000 kg/ha”, preciza agronomul ieșean. Importanța strategiei pentru care s-a optat nu constă doar în cantitatea de nutrienți, ci mai ales în disponibilitatea acestora pentru plantă pe parcursul perioadelor critice de vegetație.
- În ceea ce privește protecția fitosanitară, fermierul a apelat la o abordare echilibrată, cu accent pe prevenție și pe eficiență economică. În condițiile unui an cu temperaturi moderate și cu o presiune mai redusă de boli, tratamentele au fost aplicate preventiv. „Nu am avut presiune mare de infecții, iar tratamentele le-am făcut pentru a proteja cultura, nu pentru a combate probleme majore. Schema tehnologică a inclus o erbicidare de toamnă cu antigramineic, necesară în special pentru combaterea samulastrei de grâu, două tratamente fungicide și două-trei tratamente insecticide. Un aspect particular a fost faptul că nu s-au aplicat erbicide împotriva buruienilor cu frunză lată, deoarece acestea au fost eliminate natural de înghețurile timpurii. Astfel, am evitat unele costuri suplimentare”, arăta Vasile Lungu.
- În fermă au fost testați 5 hibrizi, dintre care 4 au fost introduși pentru prima dată, fiecare pe loturi de câte 5 ha. Acești hibrizi sunt adaptați condițiilor din nordul Moldovei și au un potențial genetic de 7-8 t/ha, după cum transmit reprezentanții companiei-sursă. „Caracteristicile urmărite sunt esențiale pentru stabilitatea producției, respectiv rezistența la scuturare, toleranța la iernare, capacitatea de ramificare de la bază și comportamentul în condiții de stres climatic. Ramificarea bună și păstrarea intactă a silicvelor sunt elemente cheie care să nu ducă la pierderi de producție”, puncta fermierul ieșean.
Riscurile climatice scad semnificativ
Acesta mai sublinia că zona Moldovei este caracterizată de ierni cu temperaturi scăzute și uneori fără strat protector de zăpadă, dar și de înghețuri târzii de primăvară. Dacă planta intră bine dezvoltată în iarnă și nu se înregistrează temperaturi extrem de scăzute, rapița rezistă foarte bine, comparabil cu grâul și orzul. Acest lucru confirmă faptul că tehnologia aplicată corect poate reduce semnificativ riscurile climatice.
În cadrul grupului de firme Domeniile Lungu, din județul Iași, în această toamnă, suprafața semănată cu rapiță a fost extinsă la 250 ha (față de 180 ha în anul precedent), în detrimentul culturii de porumb.
În condițiile în care costurile de producție se mențin la un nivel de aproximativ 5.000 lei/ha, veniturile pot ajunge la 10.000 lei/ha, la un preț mediu de 2.500 lei/tona de rapiță – VASILE LUNGU, Fermier în jud. Iași, Fondator ”Domeniile Lungu”
Cultura de rapiță – eficiența economică
”Dacă analizăm întregul lanț al eficienței culturii de rapiță, o coordonată majoră este reprezentată de aspectul economic. În condițiile în care costurile de producție se mențin la un nivel de aproximativ 5.000 lei/ha, veniturile pot ajunge la 10.000 lei/ha, la un preț mediu de 2.500 lei/tona de rapiță. Aceasta înseamnă că rapița poate să rămână o cultură rentabilă și, în același timp, una dintre primele recolte care aduc bani în fermă. Acest raport între costuri și venituri face ca rapița să fie o cultură strategică pentru cash-flow-ul fermelor”, menționa Vasile Lungu.
Lecțiile tuturor experiențelor din ultimii ani arată că, cel puțin în fermele comerciale din zona Moldovei, un nivel al recoltei de peste 5-5,5 t/ha la cultura de rapiță reprezintă un obiectiv realizabil, nu doar unul teoretic. În același timp, controlul costurilor rămâne un reper critic, optimizarea fiecărei intervenții putând face diferența între o cultură profitabilă și una vulnerabilă economic.