România, principalul furnizor de floarea-soarelui din UE pentru piața turcă
Datele Comisiei Europene arată poziția dominantă a României în exporturile comunitare de semințe de floarea-soarelui. De la începutul sezonului comercial și până la perioada analizată în datele citate, România a exportat către țări din afara Uniunii Europene 207.367 tone, reprezentând 81,67% din totalul exporturilor UE. Bulgaria se situează pe locul al doilea, dar doar cu 29.615 tone.
Turcia a cumpărat 206.307 tone de semințe de floarea-soarelui provenite din întreaga Uniune Europeană (ușor sub volumul total exportat de România către piețele din afara blocului comunitar), cu o cotă de piață ca importator din UE de 81,2%. Cifrele evidențiază rolul pieței turce în
direcționarea fluxurilor comerciale din regiune. În sezonul precedent, Turcia a reprezentat aproximativ 83% din exporturile de floarea-soarelui ale UE în perioada analizată de USDA. Cererea turcă a atras o parte din marfa disponibilă în România și Bulgaria către export, în detrimentul procesării locale. Dacă tendința continuă, procesatorii europeni ar putea avea nevoie de importuri suplimentare pentru a-și asigura materia primă.
Prețurile din bazinul Mării Negre, sub presiunea negocierilor turcești
Interesul Turciei pentru semințe nu înseamnă automat prețuri mai mari pentru fermierii români. Cumpărătorii turci beneficiază de o ofertă regională consistentă și pot compara livrările din mai multe origini.
În Ucraina, de exemplu, semințele de floarea-soarelui erau cotate recent la aproximativ 440-445 dolari/tonă DAP Odessa în timp ce prețul DAP Constanța se situează în jurul valorii de 480 euro/tonă. În porturile din regiunea Marmara, prețurile CIF au coborât la circa 600 dolari/tonă. Aceste niveluri reflectă condiții comerciale diferite și nu pot fi comparate direct cu prețurile oferite fermierilor români la poarta fermei. Ele arată însă că marfa ucraineană rămâne un concurent important pentru exportatorii români, mai ales datorită rutelor de transport pe Dunăre și pe cale rutieră.
Prețul final va depinde însă de ritmul achizițiilor turcești, de disponibilitatea mărfii ucrainene și de concurența dintre exportatori și fabricile românești de procesare. Fermierii vor trebui să urmărească diferențele dintre ofertele de export și cele ale procesatorilor înainte de a decide
momentul vânzării.