Originare în Rusia secolului al XVII-lea ca „gladiatoare” ale curților nobiliare, gâștele de Tula au devenit astăzi bijuterii zootehnice în România.
Raritatea lor urcă prețurile la sute de euro, transformând creșterea lor într-o pasiune exclusivistă.
În satele și orașele din România, pe lângă galinaceele comune și gâștele obișnuite care populează gospodăriile, își face loc treptat o prezență impunătoare, desprinsă parcă dintr-un manual de istorie militară rusă.
Este vorba despre gâsca de Tula, o pasăre fascinantă prin contrastul dintre trecutul său combativ și comportamentul actual surprinzător de pașnic și care poate cântări și până la 20 de kilograme.
Istoria acestor păsări își are rădăcinile în regiunea rusă Tula, unde, începând cu secolul al XVII-lea, au fost selecționate special pentru lupte de gâscani – un spectacol tradițional în care masculii își disputau supremația fără a se răni mortal.
Din această selecție riguroasă a rezultat o pasăre cu o anatomie unică: un cap masiv, rotunjit, o osatură extrem de densă și, cel mai important element de recunoaștere, un cioc scurt, gros și încovoiat, care amintește de cel al unei păsări de pradă.
Cu toate acestea, reputația de „gâște de luptă” este astăzi doar o amintire istorică în ceea ce privește relația cu omul.
Crescătorii confirmă unanim: gâștele de Tula sunt extrem de docile, calme și atașate de cei care le îngrijesc.
Agresivitatea lor manifestă se rezumă strict la instinctul teritorial față de alte animale, fiind păsări extrem de robuste, capabile să facă față cu brio rigorilor iernilor aspre.
În peisajul avicol din România, gâștele de Tula reprezintă o enigmă exclusivistă. Nu există statistici oficiale sau recensăminte exacte ale populației, însă crescătorii care le dețin – răspândiți în câteva zone restrânse ale țării – vorbesc despre un efectiv extrem de restrâns.
Spre deosebire de gâștele obișnuite, crescute în principal pentru carne sau fulgi, un exemplar de Tula este tratat cu statutul unui animal de expoziție.
Motivul este simplu: economia pieței. Cu prețuri care pornesc de la 200–300 de euro per exemplar matur și pot urca în funcție de puritatea liniei și de forma specifică a ciocului, nimeni nu se gândește să sacrifice gâștele de Tula pentru consum.