
Ferma zootehnică administrată de Mihaela Duma şi Ciprian Cighear a fost transformată într-un adevărat sanctuar pentru cai, măgari, vaci, păsări, câni şi pisici, animalele fiind întreţinute în sistem tradiţional, cu respectarea tuturor normelor de bunăstare. Dar aici, cu adevărat răsfăţate sunt oile Valais Blacknose.
Oile Valais Blacknose – considerată a fi cea mai frumoasă rasă de ovine, sunt crescute în ultimele decenii aproape exclusiv ca animale de agrement, în efective mici şi sunt apreciate pentru temperamentul lor prietenos.
Principiul de funcționare al fermei mixte
Ciprian Cighear şi Mihaela Duma administrează şi lucrează împreună aproape 700 de hectare de teren în ferma vegetală şi în cea zootehnică. Pentru „sănătatea afacerii”, cei doi tineri nu „amestecă” activităţile celor două ferme pe care le administrează. „Nu văd un business sănătos să iei dintr-o parte şi să acoperi în cealaltă”, consideră Ciprian Cighear, astfel că ferma vegetală şi cea zootehnică funcţionează separat.
„Nu văd un business sănătos să iei dintr-o parte şi să acoperi în cealaltă. De aceea activitățile din ferma zootehnică și cele din ferma vegerală funcționează independent”, consideră Ciprian Cighear.
Ferma zootehnică are alocată o suprafaţă dedicată culturilor furajere, lucernă în special, şi păşune. Vacile, din rasa Bălţată românească şi hibrizi cu Limousin, sunt specia dominantă în fermă şi sunt crescute pentru carne, iar viţeii sug la vacile-mamă până la înţărcare. Din păcate, în acest an, de la jumătatea lunii iunie vacile au avut nevoie de hrănire suplimentară deoarece păşunea naturală nu a mai asigurat furajele necesare.
Citeşte şi: Încărcătorul Weidemann T7042 – ”Calul de bătaie” în ferma lui Ciprian Cighear

De la cai, la oile Valais Blacknose
Pasionată de cai şi de sporturile ecvestre, Mihaela Duma a căutat şi o altă specie, de dimensini mai mici, pe care să o poată folosi în scopuri terapeutice. Iniţial a încercat cu câni, dar apoi s-a oprit asupra oilor din rasa Valais Blacknose, atrasă fiind de frumuseţea rasei, dar mai ales datorită comportamentului acestora. „Am ales această rasă datorită aspectului şi temperamentului unic, în special pentru docilitatea de care au dat dovadă până acum şi de calmul lor”, ne-a declarat Mihaela Duma.
După ce a căutat mai multe informaţii despre această rasă, a cumpărat primele oi şi un berbec. Turma s-a înmulţit, a păstrat toţi mieii, a mai cumpărat şi alţi berbeci pentru a evita consangvinizarea, iar acum a ajuns la peste 20 de animale.
Aceste frumoase oi nu i-au înşelat aşteptările, s-au adaptat bine la viaţa din ferma de la Sederhat (jud. Arad) şi le încântă fiecare zi cu prezenţa lor.
„Am ales această rasă datorită aspectului şi temperamentului unic, în special pentru docilitatea de care au dat dovadă până acum şi de calmul lor, spune Mihaela Duma, crescător de oi Valais Blacknose.

Lola – răsfăţata fermei
Lola a fost crescută în casă, cu biberonul, după ce mama acesteia a murit la fătare, astfel că este mai obişnuită cu prezenţa oamenilor decât cu a neamurilor ei, oile… Curioasă şi blândă, Lola preferă gustările crocante (perniţele viva) şi îşi urmează stăpâna pretutindeni în fermă. Mieluţa trece acum printr-un proces de adaptare la viaţa de turmă, dar este în continuare răsfăţată şi iubită de Mihaela.
”Maşini de cosit naturale”
Oile „cu botul negru” sunt „foarte puţin pretenţioase la condiţiile de climă, de secetă şi de hrană, s-au adaptat foarte bine în ferma noastră, mănâncă furaje clasice: fân natural, lucernă şi amestec de cereale”, a precizat Mihaela Duma. Chiar dacă în majoritatea timpului oile Valais Blacknose sunt ţinute în adăpost şi în padoc, acestea sunt scoase la păscut în incinta fermei, fiind folosite drept „maşină de cosit naturală”, ne spune, glumind, Mihaela Duma.
Oile Valais Blacknose sunt animale rezistente şi deloc pretenţioase, nu au nevoie de tratamente suplimentare, doar de vaccinările şi deparazitările curente, specifice pentru ovine.
Oaia cu bot negru (Valais Blacknose)
Rasa Valais Blacknose (Valais cu bot negru sau Walliser Schwarznasenschaf, în germană) este originară din regiunea Valais, Elveția, de unde provine şi numele rasei. Chiar dacă a fost atestată documentar încă din secolul al XV-lea, actuala denumire în limba germană este utilizată începând din anul 1884, iar standardul rasei a fost oficializat în 1962. Se presupune că, de-a lungul secolelor XIX şi XX, au fost făcute încrucișări ale populaţiei locale cu rasele Bergamasca, Cotswold şi Southdown, ceea ce a dus la formarea rasei Valais Blacknose actuale.
Culoarea dominantă este albă, cu pete negre pe bot, urechi şi picioare. Atât berbecii, cât și oile prezintă coarne elicoidale. Femelele pot prezenta pete negre pe coadă, dar berbecii nu au această caracteristică.

În regiunea natală, Valais Blacknose a fost crescută pentru carne şi lână. Oile sunt bine adaptate păşunilor montane și întreţinute într-un regim de transhumanţă sezoniereă, vara la munte şi iarna în stabulaţie.
La ultimul recensământ din 2023 în Elveţia, efectivul rasei a fost cuprins între 12-15 mii de exemplare, cu 9.380 de oi înscrise în Registrul genealogic. După Elveţia, cel mai mare număr de animale din această rasă se găsește acum în Austria, Germania, Olanda (Țările de Jos) şi Statele Unite.
În prezent, în afara Elveţiei, oile Valais Blacknose sunt crescute pentru agrement, în efective mici, fiind considerate „animale de companie”.
Citeşte şi: Valais Blacknose – cea mai frumoasă rasă de oi!




