Pentru Alexandru Haită, fermier din Călineşti, judeţul Teleorman, agricultura nu a fost niciodată doar despre obţinerea unor producţii cât mai mari, ci despre construirea unui sistem agricol rezistent, capabil să treacă prin perioade dificile.
Pionier al agriculturii conservative în România, Alexandru Haită a renunţat la plug încă din 2009, iar astăzi exploatează aproximativ 1.200 de hectare, unde a trecut complet la lucrări minime ale solului şi a eliminat culturile de primăvară din structura fermei.
Într-un an agricol marcat de scăderea preţurilor, costuri ridicate şi presiuni tot mai mari asupra fermierilor, Alexandru Haită consideră că adaptarea economică devine principala provocare. „Ferma trebuie să rămână performantă, dar în acelaşi timp să îşi controleze atent cheltuielile şi fluxul de numerar”, precizează acesta.
Producţii mai mici cu 30% faţă de anul trecut
Anul agricol actual nu a fost unul lipsit de provocări. Deşi producţiile obţinute au rămas la un nivel competitiv, în final s-a înregistrat o scădere de 30% comparativ cu sezonul precedent. Dificultăţile nu au fost generate de lipsa apei, ci de un cumul de factori climatici care au afectat dezvoltarea culturilor. „Toamna a venit cu secetă, ceea ce a afectat răsărirea, iar ulterior excesul de umiditate şi temperaturile scăzute din lunile de iarnă şi primăvară au pus presiune suplimentară asupra plantelor. A fost un cumul de factori”, spune tânărul de 39 de ani.
La rapiţă, cultură care a ocupat aproximativ 500 de hectare, producţia medie a fost de circa 3.700 kg/ha, cu 500-600 kg mai puţin decât nivelul obişnuit al exploataţiei. Pe termen lung însă, performanţa fermei este una stabilă. Media pe ultimii şase ani depăşeşte 4.200 kg/ha la rapiţă.
În ceea ce priveşte grâul, recolta acestui an a fost cu circa 1.300 kg sub media la hectar înregistrată anul trecut. „Ne-am închis undeva la 7 tone”, ne-a mărturisit Alexandru, în timp ce la orz a obţinut acum o producţie de 8 tone la hectar, după ce în 2025 reuşise să ajungă la 9,4 tone.
De la producţia la hectar, la costul pe tonă
În actualul context economic, administratorul Cooperativei Agro Zamfira şi proprietarul distileriei artizanale Măgura Zamfirei consideră că fermierii trebuie să îşi schimbe modul de evaluare a performanţei: „Nu mai este suficient să urmăreşti producţia la hectar. Costul pe tonă este cel care contează”.
Potrivit acestuia, producţiile foarte mari vin şi cu riscuri pe măsură, deoarece presupun investiţii ridicate, iar orice element care nu funcţionează poate afecta rezultatul economic. „Există posibilitatea să nu ai toate elementele aliniate pentru a genera acea producţie pentru care te-ai pregătit şi pentru care ai investit”, argumentează tânărul inginer agronom. În ultimii ani, strategia sa a fost orientată către reducerea costurilor directe, fără a compromite însă tehnologia.
Mai puţine treceri, cheltuieli mai mici
Una dintre cele mai importante economii a venit din reducerea numărului de treceri pentru pregătirea terenului. „De trei ani am renunţat la scarificat şi la drenaje. Facem doar o dezmiriştire superficială, urmată poate de un tocător sau un disc, după care semănat. Ca şi consum de carburant am fost undeva la aproximativ 7 litri pe hectar”, afirmă acesta.
Între timp, a ajustat şi strategia de fertilizare, reducând cantităţile de îngrăşăminte complexe şi azotoase, dar şi fertilizările foliare, care în ultimii ani nu au mai oferit aceeaşi eficienţă economică.
Agricultura conservativă, un proces de peste un deceniu
Alexandru Haită este unul dintre fermierii români care au pariat timpuriu pe agricultura conservativă. Tranziţia către lucrările fără arătură a început în 2009, iar procesul a fost unul de lungă durată. Iniţial, a combinat minimum-till cu lucrări verticale. Experienţa l-a convins că trecerea de la agricultura convenţională la minimum-tillage trebuie făcută gradual.
„De la crearea porozităţii mecanice, de la plug şi agricultura convenţională, către sistemul minim-till, unde trebuie să construieşti drenaj natural şi o structură mai bună a solului, e nevoie de timp. În cazul nostru, perioada de tranziţie completă a durat aproximativ 11-12 ani. Astăzi, cu experienţa acumulată, probabil aş putea face această tranziţie în patru-cinci ani, dar atunci am învăţat foarte mult pe parcurs”, explică antreprenorul din Teleorman.
Rapiţa s-a adaptat cel mai bine la minim-till
Alexandru recunoaşte că a aflat abia pe parcurs că fiecare cultură răspunde în mod diferit la anumite tipuri de lucrări şi la tipul de sol. „La noi în fermă, solurile sunt brun-roşcate, cu aproximativ 50% argilă şi un pH de maximum 6, ceea ce impune o atenţie deosebită asupra gestionării apei. 100 de litri pe metru pătrat într-o săptămână pot genera băltiri. După aceea poţi să ai secetă, dar băltirea ţi-a făcut deja dauna”, spune fermierul.
Din experienţa personală, rapiţa a răspuns cel mai bine sistemului conservativ, datorită rădăcinii pivotante destul de puternice, care are acces mai uşor la nutrienţi. În schimb, culturile de primăvară au fost eliminate complet din structura fermei. Rotaţia este construită în jurul alternării culturilor oleaginoase cu cerealele.
De la cereale, la distilate: o nouă formă de valoare adăugată
Pe lângă activitatea agricolă, Alexandru Haită a dezvoltat împreună cu soţia sa, Alexandra, un business de procesare prin producţia de băuturi spirtoase. Distileria generează în prezent o cifră de afaceri de aproximativ 400.000 de euro anual, însă nu a ajuns încă la maturitatea financiară. „Este un business care momentan nici nu se susţine. Este o piaţă cu provocări atipice”, remarcă el.
Obiectivul pe termen lung este integrarea cerealelor produse în fermă în distilatele proprii. Portofoliul include gin, rom din melasă de trestie de zahăr, whisky, distilat din rachiu de cereale, şi vodcă. Cea mai mare cantitate este reprezentată de gin, cu aproximativ 20.000 de litri anual.
Un moment important pentru dezvoltarea brandului a fost obţinerea unei recunoaşteri internaţionale în 2024, când unul dintre ginurile produse de distilerie a fost desemnat cel mai bun din lume la categoria „Color Changing”. Compania urmăreşte acum extinderea pe pieţe externe precum Marea Britanie, Belgia, Olanda, Germania şi Italia.
Integrarea zootehniei, următorul pas
Strategia de dezvoltare a fermei merge către integrarea mai multor activităţi: agricultură, procesare şi zootehnie. Alexandru Haită intenţionează să valorifice borhotul rezultat din producţia de whisky în hrana animalelor şi să dezvolte o fermă de bovine Angus. Primul nucleu de animale a fost deja achiziţionat, iar până în toamnă efectivul ar urma să ajungă la aproximativ 50 de capete.
Obiectivul pentru 2030 este o fermă cu 250-300 de femele Angus, plus tineret şi activitate de îngrăşare. „Încercăm să integrăm toate aceste activităţi, să luăm câte puţin din fiecare ramură, dar fără să ne pierdem, pentru că piaţa este dificilă”, recunoaşte tânărul antreprenor.
