”Mai bine un grâu de 7-8 tone decât un porumb la 12 tone” – susținea Arnaud Perrein, de Ziua Porumbului.
La Ziua Porumbului, găzduită de ferma sa din Ialomița, Arnaud Perrein vorbește despre o schimbare importantă în strategia exploatației: pe cele 1.600 de hectare de luncă, suprafața cultivată cu porumb și soia va fi redusă la jumătate.
Decizia vine după ani în care ferma a investit masiv în irigații și drenaj, dar productivitatea porumbului de pe aceste terenuri rămâne limitată la 11-12 tone/ha.
PRODUCȚII EXCELENTE ÎN BĂRĂGANUL IALOMIȚEAN
Arnaud Perrein lucrează circa 4.000 de hectare în Bărăganul ialomițean. Pentru el, agricultura înseamnă însă mai mult decât obținerea unor producții mari: fiecare cultură trebuie să-și găsească locul într-un echilibru economic al întregii exploatații.
Anul acesta, rezultatele sunt bune la culturile recoltate: aproximativ 8 tone/ha la grâu, 4 tone/ha la rapiță și 3.500 kg/ha la floarea-soarelui. La porumb, fermierul așteaptă recoltarea înainte de a trage concluziile.
”MAI BINE UN GRÂU DE 7-8 TONE DECÂT UN PORUMB LA 12 TONE” – ARNAUD PERREIN
L-am întrebat despre nivelul cheltuielilor la porumb. Perrein nu a intrat într-un calcul exact al costurilor, explicând că, într-o exploatație de această dimensiune, rentabilitatea unei culturi nu poate fi privită izolat, ci în ansamblul rotației.
„Noi trebuie să avem rotație, trebuie să facem cât mai multe culturi. Dacă e o cultură mai rentabilă sau una care aduce mai puțin, trebuie să o avem. Dacă este mai puțin rentabilă, normal, reducem suprafaț. Trebuie să avem un echilibru”.
Fermierul spune că un an poate fi mai scump, iar altul mai ieftin, dar pentru porumb există un prag sub care cultura devine greu de justificat economic.
Arnaud Perrein: „La porumb încercăm să facem minimum 12 tone. Mai bine un grâu de 7-8 tone decât un porumb la 12 tone, pentru că la porumb avem cheltuieli mult mai mari decât la grâu”.
TEHNOLOGIE PENTRU 15 TONE
Tehnologia aplicată în fermă nu este construită pentru pragul de 12 tone, ci pentru unul superior.
„Nu facem tehnologia pentru 12 tone. Facem tehnologia pentru un nivel de producție de 15 tone. La grâu facem pentru a depăși 7 tone.”
Numai că terenul nu răspunde peste tot la fel.
Pe terenurile de terasă, Perrein spune că, atunci când există apă, producțiile pot ajunge la niveluri foarte ridicate.
„Reușim câteodată să facem și 18 tone de porumb.”
În zona de luncă, însă, productivitatea este mult mai greu de ridicat, în ciuda investițiilor importante.
„Avem terenul de luncă, unde am investit foarte mult. Avem sistem de irigații cu pivoți, avem și drenaj făcut, este unic în țară, și totuși suntem foarte limitați la productivitate. Acolo, 11-12 tone de porumb nu reușim să depășim.”
PORUMBUL ȘI SOIA PIERD TEREN
În zona de luncă, exploatația lucrează aproximativ 1.600 de hectare, dar structura culturilor se schimbă. Porumbul și soia vor pierde circa 50% din suprafață, în favoarea unei rotații mai diversificate.
„Acum începem să reducem suprafața de porumb, reducem suprafața de soia.”
În locul lor vor intra orzul, grâul, floarea-soarelui, rapița și culturile duble.
„Începem să dezvoltăm orzul, poate cultură dublă de floarea-soarelui după orz, grâu, floarea-soarelui, rapiță, soia, porumb. Trebuie să avem un echilibru.”
„NU MAI ARĂM DE MULT TIMP”
La Sopema, arătura a fost abandonată de mulți ani. Trecerea la no-till a făcut însă tehnologia mai complexă, pentru că fiecare cultură depinde de ceea ce a fost înainte.
„Când era cu arătură era mult mai simplu. Era arat, era disc, era un protocol. Era mult mai simplu. Acum, cu no-till, depinde de ce cultură am avut înainte, ce timp avem, ce cultură o să punem. Nu există o rețetă.”
SOL ALCALIN, ACEEAȘI PROBLEMĂ DE 30 DE ANI
În lunca fermei, solurile sunt alcaline, cu un pH care, potrivit lui Perrein, a rămas aproape neschimbat în ultimele trei decenii: „Încercăm să folosim cât mai mult îngrășăminte care acidifică un pic. Folosim îngrășăminte complexe, de exemplu 11-52, care ajută un pic.”
Rezultatul, după 30 de ani, este însă același: „Eu am venit acum 30 de ani. Aveam 8,3-8,4. Acum tot 8,3-8,4 este pH-ul.”
APA, PROBLEMA CARE SE AGRAVEAZĂ
Pentru Perrein, schimbările climatice au devenit una dintre marile probleme ale agriculturii, iar cea mai concretă consecință este accesul tot mai dificil la apă.
„Cred că ne adaptăm. Nu cred că este o problemă majoră. Mai degrabă problema majoră pe care o văd sunt schimbările climatice.”
Apa începe să devină o problemă chiar și acolo unde există investiții în irigații. Dunărea scade, iar fermierii ajung să concureze pentru aceeași resursă.
„Deja avem probleme cu apa. Dunărea a scăzut foarte mult. Ne certăm noi, între noi, cine va lua primul apa. Și dacă suntem în capăt de sistem, încep niște tensiuni destul de neplăcute.”
După trei decenii de agricultură în România, Arnaud Perrein spune răspicat unde se oprește puterea omului:
„Facem ce putem, dar natura este mai puternică decât tot ce putem face noi.”
CITEȘTE ȘI: „Solul nu este sticlă cu dop” – din zicerile lui Petre Daea, la Ziua Porumbului 2026: ”Fermierii să continue să întoarcă brazda țării”.