Pierderile la recoltare, tocarea resturilor vegetale şi adaptarea echipamentului la porumbul căzut au fost testate în condiţii reale de lucru, cu ocazia Zilei Porumbului, printr-o demonstraţie practică în care eficienţa a fost pusă la încercare.
Recoltarea porumbului nu înseamnă doar capacitatea combinei de a ”înghiţi” rapid producţia din câmp. Pentru fermier, contează şi ce rămâne în urmă, cât de bine sunt gestionate resturile vegetale şi cât de uşor poate fi adaptat echipamentul la condiţiile de lucru.
La Ziua Porumbului, eveniment de tradiţie organizat de Forumul Agricultorilor şi Procesatorilor Profesionişti din România (FAPPR), pe 22 septembrie, la Mihail Kogălniceanu, în ferma Sopema, reprezentanţii OROS au venit cu un heder Cornado pe 12 rânduri, cu distanţa între rânduri de 75 cm, pentru o demonstraţie practică menită să explice celor prezenţi soluţiile tehnice prin care pot fi reduse pierderile la recoltare şi îmbunătăţită gestionarea resturilor vegetale, inclusiv atunci când cultura este afectată de cădere.
O soluţie pentru lanurile cu porumb culcat
Echipamentul a fost ataşat în faţa unei combine Case IH 8250, pusă la dispoziţie de către Arnaud Perrein, gazda manifestării, iar fermierii prezenţi au putut urmări modul în care hederul preia plantele, separă ştiuleţii şi gestionează resturile vegetale. Cu această ocazie, Florian Constantinescu, manager de produs la Linamar OROS, a prezentat şi o soluţie aflată încă în dezvoltare, destinată în special situaţiilor în care porumbul căzut alternează cu zone în care plantele sunt în poziţie normală.
Fiecare ştiulete contează
Printre dotările evidenţiate de reprezentantul producătorului maghiar s-au numărat protecţiile pentru anvelope, dispozitivul destinat menţinerii înălţimii de tăiere şi o soluţie pentru limitarea pierderilor de porumb în zona despărţitoarelor de lan.
„Problema pierderilor nu se rezumă însă la ştiuleţii care pot cădea printre elementele hederului. În condiţii dificile, plantele culcate pot fi greu de preluat, iar tulpinile pot împiedica intrarea corectă a ştiuleţilor în echipament”, explica specialistul. Aici intervine soluţia prezentată de OROS în cadrul demonstraţiei: un sistem inedit care combină extensiile laterale cu melcii laterali.
De la porumbul înalt, la porumbul căzut
Extensiile laterale sunt o soluţie pe care OROS o utilizează pentru porumbul înalt sau normal. Rolul lor este de a conduce tulpinile către interiorul echipamentului, astfel încât ştiuleţii să nu lovească masa hederului şi să fie aruncaţi în exterior.
„Vorbim de un mix”, spune Florian Constantinescu, referindu-se la combinaţia dintre extensiile laterale şi melcii laterali. Aceştia din urmă sunt destinaţi în special porumbului căzut. „Atunci când plantele au fost culcate în urma intemperiilor, melcii laterali ajută la preluarea acestora şi la dirijarea lor către interiorul echipamentului, cu scopul de a limita pierderile”, argumentează acesta.
Un element interesant al soluţiei este faptul că sistemul poate fi repliat după ieşirea din zona cu porumb căzut. Astfel, atunci când combina revine într-o porţiune cu plante aflate în poziţie normală, extensiile laterale revin în poziția inițială, iar echipamentul îşi continuă lucrul în configuraţia standard.
Eficienţa începe cu reducerea pierderilor
Pentru Andrei Amariei, fermier din jud. Iaşi şi membru al Asociaţiei ”Grânarii”, primul contact cu echipamentul OROS Cornado a fost unul pozitiv. Acesta lucrează aproximativ 360 ha, dintre care în acest an 120 ha au fost alocate porumbului. „Am observat că nu are pierderi, iar resturile vegetale văd că au fost repartizate uniform, ceea ce este foarte important”, a menţionat fermierul la finalul demonstraţiei.
Din punctul său de vedere, echipamentul ar putea reprezenta o investiţie cu o amortizare rapidă. În opinia sa, un heder de porumb trebuie să răspundă câtorva cerinţe esenţiale: pierderi cât mai mici, viteză de lucru, eficienţă şi fiabilitate.
Recoltarea la timp, o chestiune de profit
În schimb, Marius Scarlat, din Andrieşeni (jud. Iaşi), priveşte problema din perspectiva unei exploataţii de aproximativ 3.200 ha. Porumbul reprezintă circa 20% din suprafaţă, însă ponderea acestei culturi a fost redusă în ultimii ani. Nu a utilizat până acum hedere OROS în fermă, dar le-a văzut în lucru la alţi colegi. „Cred că sunt bune, pot concura cu toate hederele de pe piaţă”, a fost concluzia sa la finalul demonstraţiei.
Şi pentru el, tocarea resturilor vegetale şi pierderile cât mai reduse sunt aspecte importante pe care le urmăreşte în procesul recoltării porumbului. Într-o fermă de asemenea dimensiune, timpul de recoltare devine, de asemenea, un factor economic.
Când proba din lan convinge
Pentru Teofil Dascălu, preşedintele FAPPR şi administratorul fermei Frizon din jud. Vrancea, demonstraţia a fost prima ocazie de a vedea hederul OROS Cornado la lucru. Ferma pe care o administrează exploatează aproximativ 4.600 ha, iar evaluarea sa s-a concentrat în special asupra modului în care echipamentul gestionează planta şi ştiuleţii. „N-am mai văzut niciodată acest heder la lucru, dar astăzi m-a impresionat”, a declarat acesta.
Unul dintre aspectele care i-au atras atenţia a fost tocmai modul în care echipamentul de recoltat gestionează resturile vegetale şi direcţionează ştiuleţii către combină. „M-a impresionat prin modul în care toacă planta de porumb şi modul în care duce doar ştiuleţii în combină”, a spus preşedintele FAPPR.
Ce caută fermierul la un heder de porumb?
Cele trei perspective culese la Ziua Porumbului vin din ferme diferite ca dimensiune şi structură, dar ating câteva teme comune. Pierderile la recoltare, viteza de lucru, fiabilitatea şi calitatea tocării resturilor vegetale sunt criterii urmărite de fermieri atunci când evaluează un heder. Demonstraţia din Câmpia Bărăganului a confirmat că un heder trebuie judecat, în primul rând, după ceea ce lasă în urmă şi după cât de eficient reuşeşte să aducă recolta în buncărul combinei.
