Toamna este o perioadă importantă pentru întreținerea livezilor și pregătirea noului sezon de producție. Igienizarea plantației, gestionarea resturilor vegetale, evaluarea stării pomilor și aplicarea tratamentelor fitosanitare, acolo unde se impun, contribuie la reducerea presiunii bolilor și la menținerea sănătății pomilor pentru recolta din 2027.
Igiena fitosanitară, gestionarea resturilor vegetale și evaluarea stării pomilor după recoltare sunt pași importanți pentru reducerea riscului de infecții în sezonul următor. În această perioadă, pomicultorii trebuie să acorde atenție atât surselor de inocul rămase în livadă, cât și pregătirii pomilor pentru repausul vegetativ.
În pomicultură, pregătirea producției din anul următor începe înainte ca pomii să intre în repaus vegetativ.
După recoltare, lucrările din livadă nu se rezumă la strângerea fructelor și pregătirea terenului pentru iarnă. Igiena fitosanitară, evaluarea vegetației și identificarea problemelor apărute în sezonul încheiat contribuie la stabilirea măsurilor necesare pentru noul ciclu de producție.
În a doua jumătate a lunii octombrie, lucrările trebuie adaptate speciei pomicole, stadiului de cădere a frunzelor, condițiilor meteorologice și istoricului fitosanitar al plantației.
Obiectivul este reducerea surselor de infecție, menținerea sănătății pomilor și pregătirea intervențiilor care vor fi necesare la reluarea vegetației în primăvara anului 2027.
Igiena livezii, prima măsură de reducere a bolilor
Frunzele căzute, fructele mumificate și ramurile afectate de boli pot menține agenții patogeni în plantație pe parcursul iernii. În funcție de specie și de boala identificată, aceste resturi pot deveni surse de infecție pentru frunze, flori și fructe în sezonul următor.
De aceea, una dintre primele priorități după recoltare este igienizarea plantației.
Pomicultorii trebuie să verifice atât coroanele pomilor, cât și solul de sub acestea, pentru a identifica fructele rămase, ramurile uscate sau bolnave și resturile vegetale care necesită gestionare.
În livezile comerciale, lucrările pot fi mecanizate, prin tocarea resturilor vegetale sau prin adunarea și îndepărtarea acestora, în funcție de natura materialului și de riscul fitosanitar. Alegerea metodei trebuie să țină cont de boala predominantă și de tehnologia aplicată în plantație.
Frunzele infectate pot întreține rapănul
La măr și păr, rapănul (Venturia spp) este una dintre bolile pentru care gestionarea frunzelor căzute poate avea un rol important în reducerea infecțiilor primare din primăvară. Ciuperca Venturia inaequalis, responsabilă de rapănul mărului, supraviețuiește în principal în frunzele infectate rămase pe sol, unde se formează structurile care vor elibera sporii în condiții favorabile.
Primăvara, umezeala și temperaturile potrivite favorizează eliberarea sporilor și infectarea noilor organe vegetative. Prin urmare, reducerea cantității de frunze infectate poate diminua rezerva de inocul care va sta la baza infecțiilor din noul sezon.
În plantațiile cu antecedente de atac, frunzele pot fi tocate mărunt pentru a accelera descompunerea sau pot fi colectate și gestionate corespunzător. Eficiența măsurii depinde de gradul de infectare, de cantitatea de resturi și de modul în care sunt aplicate lucrările.
Fructele mumificate și ramurile bolnave trebuie eliminate
La speciile sâmburoase, în special la cireș, vișin, cais, piersic și prun, fructele mumificate rămase în pom sau pe sol pot constitui surse de inocul pentru monilioză (Monilinia spp). În condiții favorabile, agentul patogen poate produce noi infecții în timpul înfloritului sau în perioada de dezvoltare a fructelor.
În același timp, ramurile uscate și țesuturile afectate pot menține agenți patogeni care se răspândesc ulterior în plantație. De aceea, îndepărtarea fructelor mumificate și identificarea ramurilor bolnave trebuie incluse în programul de igienizare.
Resturile suspecte de infecție nu trebuie lăsate în grămezi lângă pomi. Ele se gestionează prin metode adecvate, cu respectarea regulilor locale privind eliminarea deșeurilor vegetale.
Tratamentele de toamnă: momentul aplicării contează
După recoltare și în apropierea căderii frunzelor, pomicultorii trebuie să evalueze necesitatea tratamentelor fitosanitare în funcție de speciile cultivate, bolile întâlnite în sezonul anterior și stadiul de vegetație.
La anumite specii, tratamentele cu produse pe bază de cupru pot avea un rol în reducerea riscului unor boli bacteriene și fungice. Eficiența depinde însă de agentul patogen vizat, momentul aplicării, condițiile meteorologice și produsul autorizat pentru cultura respectivă.
În cazul unor specii, căderea frunzelor creează o fereastră importantă pentru intervențiile destinate reducerii riscului de infecție prin rănile rezultate la desprinderea acestora. La piersic și nectarin, de exemplu, prevenirea bășicării frunzelor necesită o strategie atentă, deoarece infecțiile se produc foarte devreme, în apropierea umflării mugurilor.
Nu există însă un tratament universal, aplicabil în aceeași manieră tuturor speciilor și tuturor livezilor. Produsele trebuie alese în funcție de diagnosticul fitosanitar, omologarea pentru cultura și utilizarea respectivă, precum și instrucțiunile de pe etichetă.
Aplicarea tratamentelor în condiții meteorologice nefavorabile sau în afara intervalului recomandat poate reduce eficiența intervenției. Înainte de efectuarea lucrărilor, trebuie verificate temperatura, riscul de ploaie, starea pomilor și condițiile impuse de produsul utilizat.
Evaluarea stării pomilor după recoltare
Un alt obiectiv al lucrărilor din această perioadă este evaluarea modului în care pomii au trecut prin sezonul de vegetație. Aspectul frunzișului, momentul defolierii, creșterile anuale și prezența leziunilor pe ramuri oferă indicii despre starea plantației.
Defolierea prematură provocată de boli sau dăunători poate reduce perioada în care frunzele contribuie la fotosinteză și la acumularea rezervelor necesare pentru iernare și reluarea vegetației. În consecință, observațiile făcute toamna trebuie folosite la stabilirea măsurilor de prevenție pentru sezonul următor.
În livezile de cireș și vișin, de exemplu, bolile care provoacă defoliere pot afecta vigoarea pomilor și pot influența formarea mugurilor de rod. Din acest motiv, evaluarea stării fitosanitare nu trebuie amânată până în primăvară.
Pomicultorii pot consemna pe fiecare parcelă bolile predominante, intensitatea atacului, soiurile mai sensibile și eficiența măsurilor aplicate în sezonul încheiat. Aceste informații sunt utile pentru construirea unui program de protecție adaptat condițiilor reale din livadă.
Lucrările solului și fertilizarea trebuie adaptate plantației
Pregătirea livezii pentru iarnă presupune și evaluarea stării solului. În plantațiile în care s-au înregistrat perioade lungi de secetă, umiditatea disponibilă poate reprezenta un factor limitativ pentru pomi, inclusiv după recoltare.
Dacă solul este uscat, iar condițiile permit, irigarea de aprovizionare poate contribui la refacerea rezervei de apă. Decizia trebuie luată în funcție de umiditatea efectivă a solului, textura acestuia, vârsta pomilor și disponibilitatea apei. Udarea nu trebuie efectuată automat, fără evaluarea necesarului.
În ceea ce privește fertilizarea, aplicările de toamnă trebuie fundamentate pe analize de sol, istoricul fertilizării și starea de nutriție a plantației. Nu toate livezile au aceleași necesități, iar administrarea nejustificată a îngrășămintelor poate conduce la dezechilibre nutritive și la pierderi economice.
Gestionarea vegetației dintre rânduri și a zonei de pe rând trebuie, de asemenea, adaptată sistemului de întreținere a solului.
Tocarea resturilor vegetale, menținerea unui covor vegetal controlat sau alte metode de gestionare pot fi potrivite în funcție de specie, sol, disponibilitatea apei și riscul de eroziune.
Lucrările mecanice trebuie realizate cu atenție, astfel încât să nu afecteze rădăcinile superficiale și structura solului. În plantațiile comerciale, intervențiile profunde și repetate nu trebuie considerate automat benefice.
Tăierile de toamnă: intervenții selective, nu lucrări generalizate
În această perioadă, identificarea ramurilor uscate, rupte sau afectate de boli este utilă pentru planificarea lucrărilor de întreținere. Totuși, identificarea necesității unei tăieri nu înseamnă că toate intervențiile trebuie executate imediat.
Calendarul tăierilor diferă în funcție de specie, sistemul de conducere, vigoarea pomilor și condițiile climatice. Tăierile importante pot fi programate pentru perioada de repaus vegetativ considerată potrivită speciei și zonei, evitând intervențiile în condiții de ger sau umezeală persistentă.
Ramurile cu simptome de boală trebuie evaluate atent, iar eliminarea lor trebuie realizată în condiții care limitează răspândirea agenților patogeni. Uneltele trebuie întreținute și dezinfectate atunci când situația fitosanitară o impune.
În cazul pomilor tineri, obiectivul este protejarea creșterilor și maturizarea țesuturilor înaintea iernii. Tăierile excesive, efectuate fără o justificare tehnică, pot stimula creșteri nedorite sau pot dezechilibra coroana.
Planificarea producției din 2027 începe cu datele din acest an
Lucrările de toamnă oferă și ocazia unei evaluări economice și tehnologice a sezonului încheiat. Înainte de stabilirea programului pentru 2027, pomicultorii ar trebui să analizeze producția obținută, calitatea fructelor, pierderile provocate de boli și dăunători, precum și costurile intervențiilor fitosanitare.
O evidență clară a problemelor din fiecare parcelă permite identificarea punctelor vulnerabile și adaptarea programului tehnologic.
Dacă o anumită boală a provocat pierderi importante, simpla repetare a schemei de tratamente din anul precedent poate să nu fie suficientă.
Trebuie analizate momentul apariției atacului, condițiile meteorologice, acoperirea tratamentelor și respectarea intervalelor de aplicare.
În același timp, planificarea trebuie să țină cont de soiuri, portaltoi, densitatea plantației și particularitățile fiecărei specii. Măsurile de igienă culturală completează protecția fitosanitară, dar nu înlocuiesc monitorizarea și tratamentele necesare în perioadele de risc.
Pentru producția din 2027, obiectivul nu este efectuarea unui număr cât mai mare de lucrări, ci alegerea intervențiilor potrivite, la momentul potrivit.
O livadă evaluată atent după recoltare, cu sursele de infecție gestionate și cu un program tehnologic adaptat, are premise mai bune pentru începerea noului sezon de vegetație.
Surse: revista Ferma, BASF, Ferma, Prima mea livadă