Se crede adesea că, dacă apa este limpede, nu are gust sau miros neobișnuit, atunci este sigură pentru consum. În realitate, calitatea apei nu poate fi judecată doar după aparențe, ci după compoziția ei microscopică, iar viața și sănătatea depind de aceasta.
Istoria ne arată cât de importantă este această diferență. De-a lungul timpului, numeroase epidemii au fost asociate cu folosirea unor surse de apă necorespunzătoare. Unul dintre cele mai cunoscute exemple este holera, boală gravă care se poate transmite prin consumul de apă contaminată cu bacteria Vibrio cholerae. Calitatea apei influențează însă nu doar sănătatea oamenilor. În unele cazuri, creșterea salinității apei a dus la salinizarea solului și transformarea unor terenuri agricole productive în zone aride.
În România, o parte semnificativă a populației nu este încă racordată la sistemul public de alimentare cu apă, iar în multe gospodării, mai ales din mediul rural, puțurile și fântânile sunt folosite în continuare ca surse de apă. Pentru aceste gospodării, legea prevede că apa din sursele proprii poate fi folosită gratuit pentru nevoile curente, precum băutul, adăpatul animalelor, udatul sau spălatul, cu respectarea condițiilor stabilite de Legea apelor nr. 107/1996.
Gratuit nu înseamnă însă automat și sigur pentru băut. O apă poate părea perfect curată și totuși să conțină nitrați sau alți contaminanți care pot fi identificați numai prin analiză. Astăzi, una dintre problemele care leagă direct apa, agricultura și sănătatea este prezența nitraților. Atunci când fertilizanții sunt aplicați în exces, în momente nepotrivite sau fără a ține cont de nevoile culturii și de caracteristicile solului, o parte din azot nu este valorificată de plante. Nitrații pot fi astfel transportați prin sol către apa freatică.
Pentru apa destinată consumului uman, concentrația maximă admisă de nitrați este de 50 mg/l. În anumite zone, valorile înregistrate în apele subterane pot depăși această limită, uneori chiar considerabil. Problema este cu atât mai greu de sesizat cu cât nitrații nu dau apei un gust sau un miros aparte și nu îi schimbă neapărat aspectul. Nici fierberea nu îi elimină; dimpotrivă, prin evaporarea unei părți din apă, concentrația lor crește.
În cazul copiilor foarte mici, riscul este bine cunoscut. Consumul unei ape cu concentrații ridicate de nitrați poate favoriza apariția methemoglobinemiei, cunoscută și sub denumirea de „boala albastră”, o afecțiune care reduce capacitatea sângelui de a transporta oxigen. Sugarii sunt cei mai vulnerabili, iar în forme severe pot apărea complicații grave.
În cazul apei subterane, riscul de contaminare poate fi mai mare în localitățile fără canalizare, unde pânza freatică este aproape de suprafață, iar solurile sunt permeabile. Fertilizanții, gunoiul de grajd gestionat necorespunzător, dejecțiile animale sau fosele septice pot contribui la această contaminare. De aceea, contează atât modul în care sunt utilizate îngrășămintele, cât și amplasarea grajdurilor și a zonelor de depozitare a gunoiului de grajd față de fântâni.
Și dejecțiile provenite din zootehnie necesită o gestionare atentă, deoarece pot conține nutrienți și microorganisme care, ajunse necontrolat în mediu, pot afecta râurile și lacurile. În schimb, dejecțiile lichide și efluenții zootehnici, gestionați și aplicați corect pe terenurile agricole, pot fi valorificați ca îngrășăminte organice. La fel de importantă este calitatea apei folosite la irigații, în special pentru legumele și alte produse consumate în stare proaspătă.
Reducerea riscului de poluare a apelor din surse agricole este una dintre direcțiile Proiectului RAPID pentru Prevenirea și Reducerea Poluării din Spațiul Rural, derulat de Ministerul Mediului, Apelor și Pădurilor și finanțat printr-un acord de împrumut între România și Banca Mondială. Proiectul susține atât îmbunătățirea capacității de monitorizare a calității apelor, cât și adoptarea în ferme a unor practici și tehnologii care permit folosirea mai responsabilă a nutrienților și gestionarea corectă a gunoiului de grajd.
Pentru agricultori, un reper important îl reprezintă Programul de Acțiune pentru protecția apelor împotriva poluării cu nitrați din surse agricole și Codul de Bune Practici Agricole, care stabilesc reguli privind utilizarea fertilizanților, perioadele și condițiile de aplicare și gestionarea gunoiului de grajd. Respectarea lor contribuie la reducerea pierderilor de nutrienți și la protejarea surselor de apă. Vezi AICI
Protejarea apei începe înainte ca poluarea să devină vizibilă. Iar în cazul unei fântâni proprii, faptul că apa este limpede și poate fi folosită gratuit nu înlocuiește cea mai importantă verificare: dacă este și sigură pentru consum.
Mai multe informații despre Proiectul RAPID sunt disponibile pe www.apanoastra.ro.
